1 Decembrie – noua casă a „caselor de piatră” şi alte lucruri potrivite
Ne merităm soarta? Uneori da. Alteori, nu. De regulă, o spunem când deziluzia devine pagubă. Când viaţa şi locurile unde trăim ne dezamăgesc. Când aşteptările ne-au fost înşelate. De data asta, lucrurile stau exact invers. Locuitorii comunei 1 Decembrie ştiu asta. Vremurile bune şi-au întors privirile spre ei. De trei ani asta e realitatea. Au ales cu încredere. Le-a răspuns un om – loial, destoinic, sârguincios. O „căsnicie” reuşită.
Spre deosebire de mariaj, contractul dintre comunităţi şi aleşii lor se reface sau nu, la fiecare patru ani. Şi aici e vorba tot despre o familie. Clădită pe aceleaşi principii solide, obligatorii: dragoste, respect, cumpătare şi mai ales, fără minciună.
Un înţelept spunea că „trebuie să-i dăruieşti celui de lângă tine aripi pentru zbor, motive pentru a reveni şi rădăcini ca să rămână”. Asta şi face Gheorghe Petre. E primarul lor.
Premiera premierelor
Noua clădire a primăriei e gata. În perioada următoare, urmează mutarea.
Ce vezi şi ce simţi când te afli în piaţeta din apropiere? Am fost acolo joi, 9 iulie. În primul rând, ai surpriza vizuală a unui spaţiu frumos arhitecturat, modern, deschis şi îmbietor. Cu vecinătăţi simbolice ale istoriei noastre, petrecute aievea. Sunt esenţiale pentru memorie şi suflet: Monumentul Eroilor Neamului şi frumoasa Biserică a Adormirii Maicii Domnului. Iar la câteva sute de metri se află una dintre casele de vis ale Reginei Maria, fascinanta personalitate a începutului de secol XX. E vorba despre conacul celei care a fost supranumită „Mama răniţilor”, sau „Regina soldat”. Un renume al implicării ei în Primul Război Mondial.
Deocamdată, o taină a primarului
Am vorbit cu Gheorghe Petre despre ansamblul arhitectural şi cel decorativ, care vor împlini armonia locului. L-am întrebat cum va fi numit. N-am reuşit să aflu. Deşi are câteva variante. Pe una, însă, o doreşte cel mai mult. Am insistat să o spună. Nimic! N-a vrut şi gata. A zis că decizia va fi luată după consultarea cu cetăţenii şi Consiliul Local. Dar că va stărui, cu argumente, să îi fie acceptată propunerea. Că nu e singur aici. Ci e împreună cu toţi. Ca într-o căsnicie. Că aşa se cuvine. Şi are perfectă dreptate.
Ne-a invitat peste două zile – sâmbătă, 11 iulie – la o primă ceremonie, de etapă, ca un simbol special pentru evenimentele care vor urma.
Constantin şi Florentina
Aşa se numesc cei care au inaugurarat „Casa de Căsătorii”, din noua primărie. E sâmbătă, ora 12 şi câteva minute. Apar mirii, împreună cu grupul de invitaţi şi câţiva copii. Unul, purtat în cărucior, de către Constantin Marinescu, tată şi viitor soţ al Florentinei Banu. Are 37 de ani. Ea, 28. El e născut şi crescut în comună. Sunt împreună de trei ani. Au doi copii: Ana şi Dumitru.
Primarul poartă eşarfa tricoloră festivă. Îl asistă Mirela Stoian, de la Starea Civilă. Emoţii. Gheorghe Petre aminteşte obligaţiile statului şi pe cele părinteşti.
…„Soţii hotărăsc de comun acord în tot ceea ce priveşte căsătoria. Ei îşi datorează respect reciproc, fidelitate, sprijin moral şi material”. E reţeta pe care o aplică el însuşi, în relaţia cu comunitatea pe care o gospodăreşte.
Cât se semnează actele, se aud din asistenţă câteva glume, de tipul: „Atenţie, că toate căsătoriile încep fericit. Problemele apar după“. Se râde, cu multă bună-dispoziţie. Urmează arcul de flori, şampania, îmbrăţișări şi urări, ultimele fotografii.
Noua grădiniţă.
Un alt lucru potrivit, la fix
Lângă noua primărie, grădiniţa se află în construcţie accelerată. Primarul spune: „Obligatoriu, va fi deschisă la 15 septembrie. Va primi 200 de copii. Clădirea e întinsă pe o suprafaţă de 800 mp. Va avea nouă săli de clase, plus una de mese, toate facilităţile educative şi igienico-sanitare”, conchide edilul.
Peste câteva luni, se va întâmpla un lucru frumos. Cei doi copii ai noii familii Marinescu vor aduna primele amintiri din copilărie şi de la grădiniţa aflată la câţiva metri de casa unde părinţii lor au decis să se căsătorească.
