„Țară de secături, țară minoră, căzută rușinos la examenul de capacitate în fața Europei. Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoții improvizați astăzi în moraliști, miniștrii care s-au vândut o viață întreagă, deputații contrabandiști. Nu ne prăbușim nici de numărul dușmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie de meningită morală”, scria, exact acum 100 de ani, Octavian Goga. A trecut, iată, un veac de atunci, iar aceste vorbe își păstrează, întru totul, valabilitatea. În zilele noastre, „meningita morală” s-a extins, s-a amplificat și pare să devină incurabilă, în ciuda eforturilor disperate ale unor instituții ale statului de a o stăvili măcar, dacă de eradicat este imposibil. Iar ceea ce este mai îngrijorător e faptul că focarul de infecție se află cuibărit adânc în străfundurile unor instituții ale democrației, cum ar fi partidele politice. De ceva vreme încoace, se vorbește la nesfârșit despre reformarea clasei politice, despre asanarea acesteia de indivizii care, de mai bine de 25 de ani, au jefuit România și au siluit democrația, până la a o compromite total. Pentru că asta au reușit „politicienii” români: să batjocorească acest sistem în asemenea hal încât omului de rând să i se lehămetească până peste cap de tot ceea ce însemnă democrație, partide politice, principii democratice, stat de drept etc.
Revolta tinerilor din toamna anului trecut nu a avut niciun efect. Înspăimântați, pe moment, politicienii și-au pus poalele-n cap și au jurat ipocrit că se vor „reforma”, că vor deveni mai morali, că nu vor mai fi promovate lichelele și bandiții, bla, bla bla… Fiecare partid se angaja atunci într-un soi de întrecere socialistă: care să se „curățească” mai repede, mai mult și mai bine! Apoi… totul s-a dovedit o mare ipocrizie, menită să îmbrobodească masele și să ostoiască puternicul val al nemulțumirilor. Încetul cu încetul, însă, lichelele au scos din nou capul la lumină, cu și mai mare obrăznicie și nesimțire. Era de așteptat. Pentru că, în cazul lor, microbul „meningitei morale” este imposibil de stârpit. El este cuibărit mult prea adânc în ființa acestor „politicieni”. Scriu acest cuvânt în ghilimele dintr‑un motiv simplu: nu consider că reprezentanții așa-zisei clase politice românești au calitățile unor politicieni adevărați, așa cum au fost, la vrema lor Brătienii, Maniu sau Corneliu Coposu. Sunt doar niște stârpituri scârboase, creaturi venale puse pe căpătuială, pe spinarea celor mulți și amărâți. Aruncați o privire în ograda partidelor românești și nu veți vedea nimic altceva decât o colcăială viermănoasă a unor indivizi lipsiți de scrupule și de cel mai elementar bun simț. Niște impostori incapabili să scoată la iveală nimic altceva decât legi proaste sau idioate și absurde, pe care le votează alandala și pe care se chinuie, apoi, să le mai dreagă, cât de cât. PSD, PNL, ALDE, UNPR, PMP sunt alcătuite din ipochimeni care nu au făcut nimic altceva decât să discrediteze social democrația, liberalismul sau mai știu eu ce „ideologie”. Întrebați-i dacă au habar cu ce se „mănâncă” aceste ideologii. Vă vor răspunde, bălmăjit, ceva lipsit de substanță, lucruri comune, lipsite de miez. Pentru că singura lor ideologie este doar să se căpătuiască mai bine și mai ușor pe spinarea fraierilor care i-au votat!
