Încă de la prima vedere, părintele Emanoil Antonescu, slujitor la Parohia Sfânta Varvara, din oraşul Buftea, te cucereşte prin dulceaţa vorbei, blândeţea, sinceritatea şi zâmbetul său cald, patern. Din iubirea-i creştină şi dăruirea de sine, în sufletul său a încolţit dorinţa de a lua sub aripa sa ocrotitoare o mare parte din familiile nevoiaşe ale aşezării. Se roagă pentru toţi, îi binecuvântează şi încearcă să le oblojească rănile, după putinţă.
Aşa se face că vineri, pe 24 februarie, în ziua dedicată iubirii la români, părintele Emanoil Antonescu a adunat în biserică aproape o sută de copii sărmani, elevi la şcolile din oraş. A dorit să petreacă ziua dragostei cu copiii necăjiţi, împărtăşindu-le din dragostea şi bunătatea sa. Ca într-o adevărată familie duhovnicească, părintele Antonescu, împreună cu preotul Dragoş Moga şi preotul Marian Constantin, slujitori ai minunatului lăcaş de cult din Buftea, a rostit rugăciuni speciale pentru aceşti îngeraşi. Apoi, pe lângă darurile spirituale, duhovnicul le-a împărţit cadourile pe care le-a achiziţionat cu trudă, prin dragostea sa şi a altor oameni cu suflet nobil, care-i sunt mereu aproape.
Părintele Emanoil Antonescu: „Sufletul meu e plin de bucurie când văd copiii fericiți”
„Este o bucurie imensă pentru mine. În această zi, biserica noastră vrea să-şi arate dragostea pentru aceşti copii minunaţi. Bunul Dumnezeu a rânduit ca ei să primească acum, aici, în casa Lui, daruri şi binecuvântare. Hristos le răsplăteşte dragostea şi strădania pentru rezultatele bune la învăţătură. Mulţumesc Bunului Dumnezeu că mi-a dat acest prilej! Sufletul meu este plin de bucurie când văd copiii fericiţi. Mai ales pe ei, cei care provin din familii cu foarte multe lipsuri, griji şi greutăţi şi pe ale căror chipuri foarte rar vezi un strop de bucurie. Am pregătit pacheţele pentru fiecare copil, de la clasa pregătitoare, până la clasa a patra, inclusiv. Mulţumesc din suflet soţiei mele, care îmi este de un ajutor deosebit, lui Titu şi Aureliei Mircea, precum şi fam. Chiriac, respectiv, lui Adrian şi Danielei Chiriac, oameni credincioşi care m-au ajutat, ca întotdeauna, cu donaţii de bani şi îmbrăcăminte. Din donaţii şi din ceea ce am reuşit să mai agonisesc şi eu, am pus în fiecare pacheţel, de la jucării, dulciuri şi rechizite, până la îmbrăcăminte. Le‑am dăruit copiilor ciorapi, maieuri, pijamale, căciuli şi mănuşi”, ne‑a spus părintele Emanoil Antonescu, slujitor la Parohia cu hramul Sf. Varvara, din Buftea.
„Credinţa este cel mai mare câştig”
Gestul părintelui a fost primit cu mare bucurie, de copii şi părinţi, deopotrivă. Este şi un adevărat model de dărnicie şi fapte bune, pentru tot omul, de la mic, la mare. „Am şase ani şi sunt în clasa pregătitoare la Şcoala Gimnazială nr. 2 din Buftea. Mulţumesc părintelui pentru tot, dar mai ales pentru rechizite! Când voi creşte, veau să devin doctoriţă, aşa că, voi avea nevoie de rechizite pentru că trebuie să scriu şi să învăţ mult. Deocamdată, abia am învăţat literele şi cifrele”, ne-a spus micuţa Arabela Serdaru, încântată de cadoul primit. Emoţiile de bucurie i-au copleşit şi pe părinţii care şi-au însoţit micuţii la biserică. „Este un mare ajutor financiar pentru noi, părinţii. Dar cel mai mult mă bucur că, în acest mod, părintele Antonescu apropie copiii de biserică. Îi învaţă să fie credincioşi şi să vină cu drag la biserică. Ca mamă, pot spune: credinţa este cel mai mare câştig pentru copii”, ne-a spus doamna Loredana Radu, mămica unui băieţel, elev în clasa a doua.
„Când arătăm iubire, devenim mâinile iubirii lui Dumnezeu”
„Suntem în pragul Sfântului Mare Post al Paştilor, perioadă de pregătire duhovnicească pentru patimile şi moartea Mântuitorului, dar şi a luminatului praznic al Învierii Sale. Este un răstimp de neîncetate strădanii duhovniceşti: pocăinţă, rugăciune şi fapte bune, şi prin practicarea lor să înlăturăm tot ce este rău în noi şi să primim cu sufletele curate pe Cel ce a biruit moartea prin Înviere, să înviem şi noi cu sufletele, pentru o viaţă nouă. În tot timpul vieţii noastre, dar mai ales în perioada Postului Sfintelor Paşti, suntem datori să unim rugăciunea smerită şi pocăinţa sinceră cu iubirea milostivă, arătând milostenie spirituală şi materială faţă de oamenii aflaţi în nevoi. Milostenia spirituală poate fi o rugăciune pentru un om aflat în dificultate, un sfat bun sau o încurajare pentru cel dezorientat şi deznădăjduit, o vizită la un bolnav, o vizită la cel singur şi alte fapte asemănătoare. Milostenia materială poate fi hrană pentru cel flămând, haine pentru cei lipsiţi de ele, medicamente pentru cei bolnavi, ajutor material pentru cei săraci. În multe feluri şi în multe momente ale vieţii noastre putem arăta iubire milostivă semenilor noştri, care au nevoie de ajutorul nostru. Iar când arătăm iubire milostivă şi smerită semenilor noştri aflaţi în nevoi, devenim mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oameni, spre slava Lui, bucuria celor ajutaţi şi mântuirea noastră. Cei care au fost milostivi faţă de oameni, în istorie, vor fi binecuvântaţi de Dumnezeu în eternitate”, a adăugat, bucuros, părintele Emanoil Antonescu.
Respect şi preţuire. Dumnezeu să vă ocrotească!
Respect şi preţuire pentru dăruirea unui om de a bucura inimile altor oameni, pe ai căror umeri apasă povara greutăţilor pricinuite de grijile şi lipsurile financiare!
Dumnezeu să vă ocrotească şi să vă răsplătească pe măsura binelui pe care l-aţi făcut oamenilor necăjiţi, părinte Emanoil Antonescu!
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 340
Vezi aici și pagina de ziar în format PDF
