Îmi este din ce în ce mai clar că președintele Băsescu ține, cu tot dinadinsul, să le demonstreze românilor că, vorba lui Lache, din schița „Amici” de I.L.Caragiale, „e măgar…și violent…și n-are manieră”. În ultimii 10 ani, președintele a făcut risipă de epitete, de la „țigancă împuțită”, la „găozar” ș.a.m.d. Zilele trecute, a făcut-o din nou de oaie, amenințând-o pe Gabriela Firea că s-ar putea să nu-și mai găsească soțul acasă. Gravitatea acestor cuvinte, rostite la televiziune, la o oră de vârf, este cu atât mai mare cu cât vin din partea șefului statului. Consider descalificantă, pentru funcția în care a fost învestit, asemenea atitudine. Tu, președinte, nu te poți manifesta ca ultimul borfaș de pe maidan. Ciudată mi se pare însă și atitudinea primarului Pandele, soțul vizat de amenințările lui Băsescu, care nu a „consimțit” la demersul nevestei sale de a depune plângere penală împotriva președintelui. Pasămite, în calitate de comandant de navă, nu poate depune plângere împotriva unui omolog de-al său. Dar gestul său dă naștere la suspiciuni. Nu cumva Pandele se simte cu musca pe căciulă și nu vrea să-l zgândăre mai tare pe Băsescu? Mai ales c-o avertizase pe Gabriela Firea să nu se bage în „Comisia Nana”. Oare de ce? Oricum, presimt că, până la urmă, comisia va fi un mare „fâs”. Dacă, într-adevăr, se dovedește că la retrocedarea terenurilor s-au făcut ilegalități, Băsescu nu are nici în clin nici în mânecă cu această afacere. Mai mult, așa cum a subliniat președintele, ce rost are o comisie parlamentară care să ancheteze o tranzacție între două persoane private? Ce prejudicii a adus afacerea, statului?!…
Pe de altă parte, atitudinea premierului Ponta stârnește ilaritate. Ce i-a trecut prin cap lui Victor Viorel, cum îi place să-l „alinte” Băsescu, ca să scape de ceea ce crede el că sunt mașinațiunile președintelui? Să se mute cu biroul la MApN, sub pulpana ocrotitoare a armatei, „pentru a scăpa de înscenările lui Băsescu și ale presei”. Halal premier! În fine, războiul declarațiilor dintre cei doi se desfășoară ca la ușa cortului. Niciunul nu ezită să-și arunce cuvinte grele, iar Băsescu excelează în găsirea celor mai jignitoare expresii. Același lucru se întâmplă și cu chibiții de pe margini, care, în funcție de tabăra în care se află, se întrec în găsirea de epitete nimicitoare pentru adversari. Cam așa arată, după 25 de ani de la Revoluție, politica și clasa politică românească, de te miri cum mai funcționează ceva în țara asta. Spectacolul oferit este mai mult decât jalnic, dacă nu ar fi periculos de îngrijorător. Din toată acestă mahala politică, singurii care au de pierdut sunt alegătorii. O parte de vină le aparține, pentru că se încăpățânează să voteze, de fiecare dată, cu o voluptate masochistă, aceleași specimene corupte, incapabile să pună România pe făgașul cel bun. Încă o dată, se confirmă zicala că „fiecare popor își are conducătorii pe care-i merită!”
