Telenovela Ponta-PRU, în care Victor Viorel a jucat rolul de Jose Armando al politicii românești, a luat sfârșit. Un happy-end pentru junele-prim al PSD, care, de ceva vreme, fusese tras pe linie moartă de impiegatul-șef al partidului. Acest final fericit ne lămurește pe deplin misterul telenovelei în care Victoraș îi făcea zâmbre lui Bogdan Diaconu, șeful PRU, și vițăvercea. Mascarada la care am asistat devine acum limpede ca lumina zilei. Așadar, timp de câteva săptămâni, Ponta a pus pe jar presa, care nu mai prididea să deslușească jocul acestuia și adevăratele sale intenții. Unii „analiști politici” își storceau creierii de mama focului pentru a înțelege pokemonul. Unii sugerau că vom asista la o răzbunare a lui Ponta împotriva lui Dragnea, în sensul că, împricinatul, sătul să mai „facă tușa”, cum el însuși se exprima pe Facebook în termeni fotbalistici, va părăsi PSD pentru a trece cu arme și bagaje în tabăra PRU, urmând apoi să atragă după el, la alegeri, și pe foarte mulți din susținătorii lui, în detrimentul social democraților. În acest mod, PSD ar fi pierdut vreo 5-10 procente și i-ar fi fost imposibil să mai formeze majoritate cu ALDE și UDMR și, implicit, nu ar mai fi alcătuit Guvernul. Un alt scenariu vorbea de faptul că Dragnea îl va trimite „expre” pe Ponta la PRU, pentru a-l ajuta să intre în Parlament, ulterior urmând să fie cooptat la guvernare și trimițând, astfel, UDMR în opoziție.
Numai că, nimic din toate acestea nu s-au confirmat. Tactica lui Ponta a avut o cu totul altă țintă. Deși tactică este impropriu spus. Pentru că, de fapt, totul nu a fost decât un șantaj ordinar. Bazându-se pe faptul că mai are încă mulți adepți (din păcate – n.r.) în rândurile PSD, care l-ar fi putut urma oriunde s-ar fi dus, Victoraș i-a arătat maimuța PRU lui Dragnea, pentru a fi pus pe un loc eligibil pe listele de la generale, lucru pe care teleormăneanul se cam codea să-l facă, până în acest episod. Confruntat cu pericolul ruperii partidului în preajma alegerilor, dacă ar fi continuat să-l șunteze pe Jose Armando social democratul, Dragnea a cedat. Și iată cum Victoraș, „viclean copil de casă”, vorba poetului, a reușit să-l înmoaie pe neînduplecatul Liviu și să își satisfacă „pohta ce-o pohtea”. A urmat un final melodramatic și lacrimogen, în care cei doi bărbați de stat au apărut în ușa sediului PSD, „șold la șold”, ca Bush cu Constantinescu, dând impresia că avem în față pe cei mai buni doi „tovarrhăși și prrhieteni”, vorba Răposatului de unde-și trage seva noul cuplu politic și lamentându‑se că se simt urmăriți de „organe”. Un fel de „pupat toți piața Endependenți” a lui nenea Iancu. Penibil!
