Poveștile trecutului scriu prezentul

Snagov

Comuna Snagov a avut, timp de o săptămână, oaspeţi din Ungaria, din localitatea Sarkad, cu care s-a înfrăţit cu mulţi ani în urmă. Ocazie de a descoperi o interesantă poveste de înfrăţire care are la bază istoria personală a lui Nagy Imre şi momente din istoria Ungariei, mai precis Revoluţia din 1956.

Cine a fost Imre Nagy?

Luptător pe frontul rus, în timpul Primului Război Mondial, Imre Nagy este capturat şi dus ca prizonier undeva, pe lângă Lacul Baikal. La începutul războiului civil rus s-a înrolat în Armata Roșie și a intrat chiar în Partidul Bolșevic. A făcut parte din detașamentul de soldați care asigurau paza fostului țar Nicolae al II-lea și a familiei sale. În 1925, a devenit membru al Partidului Socialist Muncitoresc Maghiar (PSMM), de orientare comunistă, în cadrul căruia s-a ocupat de sectorul agriculturii. Din 1930 până în noiembrie 1944, a trăit în Uniunea Sovietică. A lucrat pentru Comintern, dar și la Institutul de Cercetare Agricolă. A supraviețuit războaielor interne de partid – conform unor documente ar fi lucrat și pentru NKVD. În decembrie 1944, devine membru al guvernului provizoriu, ca ministru al Agriculturii, și membru al Adunării Naționale din Debrecen. El a fost cel care a anunțat țării hotărârea guvernului cu privire la împroprietărire, la 15 martie 1945. În august 1949, a fost exclus din Conducerea Executivă pentru „opiniile lui oportuniste și ostile cooperativizării” și a fost eliberat din toate funcțiile lui. În decembrie 1950 și-a făcut ”autocritica”, iar apoi a fost din nou numit ministru al Agriculturii și membru al Conducerii Executive. În noiembrie 1952, a devenit vice-prim-ministru, responsabil cu domeniul agricol. În 23 octombrie 1956, demonstrațiile studenților din centrul Budapestei au determinat întrunirea de urgenţă a Comitetului Central, care l-a desemnat pe Nagy în aceeași funcție de prim-ministru. Acesta a abolit sistemul monopartit și, în noiembrie 1956, a retras Ungaria din Pactul de la Varșovia, declarând neutralitatea țării sale. În dimineața de 4 noiembrie a ținut un discurs dramatic la radio, anunțând a doua intrare a trupelor sovietice. Ulterior, a cerut  azil la ambasada Iugoslaviei. Pe 21 noiembrie, este răpit în drum spre casa lui – nefiind respectată înțelegerea cu iugoslavii – și este deportat în România, la Snagov, împreună cu mai mulți reformiști, Losonczy Geza, Donath Ferencz, Lukacs György. Imre Nagy a fost spânzurat la Budapesta, în 1958, iar acest exemplu trebuia, conform spuselor lui Hruşciov, să servească tuturor conducătorilor republicilor socialiste din Europa de Est. t a fost reabilitat în 1989 şi a devenit un erou pentru poporul ungar.

“Am trădat, dar nu ideea, ci sistemul care a trădat ideea”

Ajuns în detenţie severă la Snagov, pe malul lacului, într-una dintre vilele deja construite, Imre Nagy începe să-şi aştearnă gândurile pe hârtie şi astfel s-a născut cartea  „Însemnări de la Snagov” – Nagy Imre (corespondenţă, rapoarte, convorbiri) – ediţie îngrijită, selecţie documente, note şi studiu introductiv de Ileana Ioanid – Editura Polirom, 2004 ISBN: 973-681-818-7.

O carte document, care astăzi se găseşte doar la anticariat. Aşa cum consemnează diverse surse, printre care şi Fundaţia Snagov, cartea nu este doar o descriere a Ungariei în perioada anilor ’50, ci şi un document privind socialismul din România acelor ani care, prin compromisuri abile cu puterea sovietică şi în schimbul ajutorului oferit în înfrângerea revoluţiei ungare, a fixat evoluția ţării către un regim naţionalist-totalitar de tip stalinist, sub masca desovietizării şi a unor concesii de moment făcute destalinizării. Imre Nagy este primul om politic din ţările socialiste care întreprinde ceva coerent, teoretic şi practic reformator socialist. El nu a fost doar primul care a revendicat un «socialism uman»,  autentic, ci şi un vizionar care era de părere că dacă socialismul uman nu se va realiza, va urma «o catastrofă generală». Iar istoria i-a dat dreptate…Iar Mircea Mihăieş scrie, în 2005, în Cotidianul: «Aduşi la Snagov după înfrângerea «contrarevoluţiei», liderii maghiari sunt storşi de informaţii de tovarăşii ruși cu complicitatea tovarăşilor români. Tărăşenia se încheie prost, foarte prost». 

Monumentul de la Snagov

Fostul primar al comunei Snagov, Niculae Marian Marinescu, pe care l-am întâlnit vineri, 10 iulie, la cina festivă de la Hotel Mirage, prilejuită de vizita delegaţiei ungare, este cel care a declanşat povestea înfrăţirii, începând cu anul 1996, odată cu demersurile făcute de cele două ţări pentru ridicarea monumentului aflat astăzi în curtea Poliţiei Autostrăzi A3. Atunci, în 1996, primarul Niculae Marian Marinescu este invitat la Ambasada Ungariei, cu prilejul celei de-a 40-a aniversări a revoluţiei ungare din 1956 şi a Milecentenariului. Apoi, pe parcursul anului 1997, schimburile de documente care au avut loc între Primăria Snagov, Ambasada Ungariei la Bucureşti, Ministerul Culturii- Direcţia Muzee şi Colecţii s-au făcut în scopul ridicării la Snagov a unui monument în memoria lui Imre Nagy. În mai 1997, s-a dat şi o declaraţie de accept, care consemnează: «Consiliul local al comunei Snagov acceptă donaţia Comitetului ’56 româno-ungar pentru comemorarea revoluţiei din 1956, o piatră memorială şi contribuie la ridicarea acesteia».

Obeliscul este realizat din calcar şi comemo­rează, în limbile maghiară şi română, şederea la Snagov a prim-ministrului martir Imre Nagy şi a camarazilor săi. Ulte­rior, discuţiile au avansat în sensul înfrăţirii, datorită bunelor relaţii stabilite odată cu amplasarea monumentului şi, aşa cum se procedează, s-a ales pentru înfrăţire o localitate similară. Iar aceea a fost Sarkad, din comitatul Békés, localitate aflată imediat după graniţa româno-ungară. 

Un an la Snagov, un an la Sarkad

Prin Convenţia semnată în perioada primarului Niculae Marian Marinescu s-au prevăzut vizite reciproce în fiecare an şi după ce, în 2013, Snagovul a fost gazdă, în 2014, snagovenii, împreună cu primarul Marian Oancea, au fost musafiri la Sarkad. 2015 i-a adus din nou pe cei din Sarkad la Snagov, odată cu noul primar, Dr. Mokán István. După o săptămână de vizite în Snagov, la Monument, la Palatul Snagov, dar şi la Mânăstirea Carmelitană, la Bucureşti, la Muzeul Satului, în Centrul vechi, sau la Slănic Prahova, pentru aceia dintre locuitorii Sarkadului care erau pentru prima oară în România cina festivă de la Hotel Mirage a reunit cetăţenii de onoare ai Snagovului, aleşi de curând, consiliul local al comunei, membrii poliţiei locale Snagov şi alţi locuitori. Într-o atmosferă veselă, cei doi primari şi‑au promis să continue relaţia de prietenie şi chiar să se «bată» într-un meci de fotbal. Atmosfera deosebit de caldă şi prietenească a fost îmbogăţită de momentul artistic al copiilor snagoveni şi apoi de grupul Mellos şi de Rodica şi Valerian Grigore. Sosită luni seară, pe 6 iulie, delegaţia din Sarkad a plecat din Snagov sâmbătă dimineaţă, pe 11 iulie şi a petrecut efectiv 4 zile la Snagov. Puţin pentru a afla tot ceea ce defineşte Snagovul, dar suficient pentru a descoperi sensul şi dimensiunea ospitalităţii snagovene şi a potenţialului pe care îl are comuna-staţiune turistică de interes local.