Promisiuni versus realitate

Baloteşti

Aşadar, am reţesut cu primarul Cristian Ştefan Pretorian iţele unui dialog despre administraţie locală şi sensurile ei, alături de viceprimarul Ionuţ Ţigănaşu şi un alt partener important: pliantul cu promisiunile făcute în campania electorală din 2012, în urma căreia Cristian Pretorian a devenit primar.  Hehe, dacă ar şti toţi primarii că mulţi cetăţeni mai păstrează pliante şi le citesc-recitesc  uitându‑se în jurul lor!

Prima primărie e din nou…primărie

În afară de trotuarele noi de pe dreapta drumului  către Moara Vlăsiei pe care le-am văzut şi apreciat din prima, la întoarcerea către DN1, o casă veche, refăcută, atrage din nou atenţia în Baloteşti. Ce este acolo explică Cristian Pretorian: „Este punctul de lucru al primăriei care,  i-a ajutat pe cetăţeni să aibă acces mai rapid la serviciile de care au nevoie, fără costuri ­mari. Ca să ajungi în Săftica, îţi trebuie şi timp, şi bani. Ca să ajungi din mai multe puncte ale comunei, acolo, la Monument, unde se află punctul de lucru, e mult mai simplu, oamenii se pot duce pe jos. Punctul de lucru are acelaşi orar ca şi aici, la Primăria mare din Săftica. Şi ca să vă răspund la întrebarea privind ce era înainte: O grădiniţă şi un cabinet veterinar. Sunt două corpuri unite acolo, într-o cameră stăteau 40 de copii, în cealaltă se venea cu animalele la medic. Ală­turarea era mai mult decât nefericită, aşa că i‑am dat veterinarului un loc în altă parte, am reabilitat clădirea şi am dat totul copilaşilor. O grupă într‑un corp, altă grupă în alt corp. Anul trecut, când am finalizat şcoala cea nouă, am mutat grădiniţa în cadrul şcolii, am eliberat clădirea şi am decis să fie punct de lucru. Dar, ştiţi care este culmea? Înainte, această clădire a fost prima primărie, practic am redat comunei ce era al comunei, însă, de această misiune iniţială a clădirii, nu-şi mai amintesc decât bătrânii. De fapt, toată intersecţia de acolo este alta, străzile sunt finalizate astăzi, dar altădată erau pietruite şi pline de gropi, intersecţia era mult mai îngustă şi avea cu nişte şanţuri pe margine pentru apa de ploaie. Pe sub strada de vizavi era o traversare pe sub un şanţ jumătate colmatat, făcut înainte de 1989. În schimb, noi am făcut cămine cu sistem de preluare pentru apele pluviale care merg direct la gârlă”.

Locuinţe sociale pentru familiile defavorizate şi locuinţe pentru tineri

Una dintre cele mai grele promisiuni care se pot face în campanie este aceea a locuinţelor pentru familiie cu venituri puţine şi pentru tineri. Şi Cristian Preto­rian a făcut-o şi iată cum a rezolvat-o:

„Pe strada Lahovary, lângă Drumul Judeţean, o să fie un cartier frumos, alcătuit din 25 de case, pe care anul acesta le terminăm. Se lucrează din plin acolo şi persoane defavorizate din Baloteşti  deja s-au mutat acolo, în primele case construite, Apoi,  aici în Săftica unde a fost vechiul dispensar,  o construcţie veche pe care am demolat‑o,  vom construi 2 blocuri cu  40 de apartamente cu câte două camere. Poate unora le vine bine că le alocăm 350 mp ca să‑şi construiască una dintre cele 25 de case prevăzute pe strada Lahovary, oricum dau şi o declaraţie pe proprie răspundere că vor avea banii necesari construcţiei, dar majoritarea nu au bani. De aceea, pentru aceşti tineri, cele 40 de apartamente vor fi date cu chirie. Există un punctaj aprobat de Consiliul local, sunt nişte criterii de evaluare-aprobare a cererii fiecăruia pentru un apartament şi cei care le doresc trebuie să dovedească, printre altele, că au un venit şi pot plăti chiria. Plus utilităţile. Dar,  să fiţi siguri: cele 40 de apartamente se încadrează în normativele privind construcţia locuinţelor sociale.”

La blocuri, urgenţa era acoperişul

Cei care traversează comuna Baloteşti au văzut, în timp,  blocurile cu schele care se tot mută de la o clădire la alta, iar primarul comunei precizează: „În 2013 erau  6 blocuri reabilitate, acum sunt 15, iar zilele acestea se mai pun schelele pe două blocuri. În bugetul anului 2015 mai avem fonduri prevăzute pentru încă 8 blocuri, contractele în execuţie sunt finalizate. Acestea 8 sunt tot în zona de la intrare în Baloteşti, dar sunt în planul doi. De fapt, nu este reabilitarea clasică pe care o ştie toată lumea. Am refăcut de la zero tot acoperişul ­căci lemnul era putrezit. Decât să fi câştigat oamenii un grad-două în casă şi să le plouă în continuare prin acoperiş, am preferat să-l reparăm, era mult mai logic aşa. După ce terminăm  şarpantele, intervenim şi la reabilitarea exterioară. Blocurile au fost făcute în anii 80 şi nu s-a intervenit cu nimic, de atunci. Blocurile de aici nu s-au făcut ca în alte părți pentru a găzdui muncitorii veniţi din alte zone ale ţării, ci au fost făcute cu bună ştiinţă, a fost proiectul de sistematizare de dinainte de 1989. Au fost casele oamenilor, demolate şi apoi s-au ridicat blocurile. Subsolurile? Am intervenit la reţeaua de canalizare, unele erau inundate de ani de zile, când au coborât în subsoluri, oamenii au găsit  apa până la piept. Apoi, după terminarea acoperişului unui bloc, am amenajat şi parcările. Şi vorbesc de blocurile de pe partea stângă, de la stradă, unde am folosit bugetul de anul trecut.  Cu bugetul de anul acesta le facem pe acelea de pe partea dreaptă, adică amenajăm spaţiile verzi şi în planul I şi planul II. Noile spaţii dimprejurul blocurilor vor avea un mic zid de protecţie. Amenajarea, însă,  s-a dovedit că ordonează mult viaţa de zi cu zi, fapt recunoscut şi de poliţie.”.

Progresul se măsoară în kilometri de canalizare

Când vorbim despre dezvoltarea unei localităţi, fie din postura de jurnalişti, fie din aceea a unui cumpărător, ne interesează, în mod special, apa şi canalizarea, „dotări” pe care ceilalţi cetăţeni europeni le au din anii ’30. „La Baloteşti, înainte de 1989,  era o reţea de canal de 4,5 km, în perioada 1990-2012 s-au făcut încă 2 km, iar între anii 2013-2015 încă… 14 km. E o realizare! Cu atât mai mult cu cât mare parte a lucrărilor s-a făcut din bugetul local. Mai avem un proiect în curs, cu Ministerul Dezvoltării, pentru încă 20 km. În cei 14 km realizaţi intră şi  4 km din proiectul cu  Ministerul Dezvoltării, aşa că ar mai fi încă 16 km, iar contractul de finanţare este semnat.  După aceşti 16 km care au mai rămas, toată vatra satului ar fi canalizată, adică 70-80% din comună. Ne mai rămân doar zonele nou construite şi care sunt mai uşor de făcut. În privința staţiilor de epurare, urmează în Săftica un proiect pe fonduri de mediu, ne mai trebuie un aviz de la CJI, pe care îl vom lua zilele acestea. Pentru Baloteşti, avem staţia actuală care funcţionează şi totul va fi branşat acolo. Staţia de la Baloteşti a fost făcută în anii ’80 şi deservea cei 4,5 km făcuţi până în 1989. Mai este o staţie de epurare care a fost începută pe Ordonanţa 7/2007 pe care operatorul de apă şi canal Ilfov şi-a asumat că o va finaliza. Am eliberat certificatul de urbanism şi, în momentul în care aceasta staţie va fi gata, vom renunţa la cea veche şi vom branşa  totul la cea nouă.” 

Sănătate şi siguranţă

Felul de a cheltui, chibzuit sau nu, bugetul local se măsoară şi în existenţa/inexistenţa unui spaţiu medical într-o comună. Baloteşti se poate mândri deja cu policlinica terminată pentru care, în scurt timp, vor fi organizate licitaţii, pentru ca 14 medici cu diverse specialităţi, inclusiv recoltare de analize, să vină să se instaleze spre beneficiul locuitorilor. Noua policlinică va găzdui şi medicii de familie ai comunei şi, astfel, traseul unei persoane suferinde se scurtează considerabil. Însă, tot considerabil, la Baloteşti a crescut şi siguranţa vieţii de zi cu zi a celor care plătesc impozite acolo, prin înfiinţarea poliţiei locale. Urmarea? În primul rând, spaţiile verzi nu mai sunt distruse, băncile nu se mai rup, furturile din locuinţe s-au diminuat. Pentru că legea nu permite angajarea mai multor agenţi, Primăria  şi Consiliul local  au încheiat un protocol și cu Poliţia Otopeni şi, astfel, 24 de ore din 24, un echipaj mixt patrulează prin comună. 

30 de locuri de muncă şi străzi curate

Este dovedit deja că rezolvarea pe plan local a unor probleme ce ţin de curăţenia de zi cu zi este mult mai rentabilă. Calculul a dat cu plus şi la Baloteşti, unde s-a înfiinţat Administraţia Domeniului Public. Necesitatea înfiinţării ADP devenise şi mai stringentă după modernizarea sistemului rutier datorită căruia există 11 străzi finalizate cu sistem de preluare a apelor pluviale, borduri şi trotuare.  Sunt în total circa 3  km care trebuiau păstraţi curaţi. Şi aici intervin cei 30 de oameni ai ADP Baloteşti care mătură, toaletează arbori, repară garduri şi pe străzile finalizate şi pe celelalte.

Da, poţi avea transport local. Dacă vrei!

Iar regula „pe plan local” s-a mai aplicat încă o dată cu succes în privinţa transportului, una dintre cele mai spinoase probleme ale întregului judeţ Ilfov.  La Baloteşti, primarul Cristian Ştefan Pretorian a rezolvat problema în felul următor: „De un an şi ceva, de când funcţionează transportul local, întreaga atmosferă şi viaţă a comunei s-a schimbat în sens pozitiv. Costă 0,50 lei călătoria la liber, pentru copii şi studenţi subvenţia este de 100%, pentru pensionarii cu pensie de până la 80 lei subvenţia este tot 100%. Mai sunt şi alte categorii de persoane care beneficiază de subvenţii, în proporţie de 70-80%. La Baloteşti avem oficial circa 8.300 persoane, dar neoficial sunt vreo 10.000 persoane. Câte bilete credeţi că se vând, lunar, pentru cele două microbuze pe care le avem pentru transportul local? Vă spun din centralizatorul primit de la operator: 18.000 bilete, a câte 0,50 lei fiecare. Adică, cel puţin 1.000 de locuitori folosesc zilnic transportul local. Aşa cum spuneam şi în octombrie 2013, au fost stabilite două trasee: unul prin satul Dumbrăveni, pe strada Lahovary, unde niciodată oamenii nu au avut vreun mijloc de transport. Ani de zile, cei care nu au maşini personale, au mers un kilometru pe jos, fie spre DN, fie spre I.C. Brătianu. Al doilea traseu este de la podul Măgura la spital la SRI şi astfel acoperim 80% din necesarul de transport al locuitorilor. Sunt două microbuze, intervalul de aşteptare este de 20-25 minute, orarul lor este corelat cu programul RATB, ultimul autobuz este la 21,30. Costul? Cu totul, inclusiv subvenţiile, 600 de copii elevi ­I‑VIII,  plus studenţii, plus cei de clasele VIII-XII, ajunge la 50.000, lunar. Cu RATB ne costa 2,7 miliarde lei, lunar, cu un singur traseu,  Piaţa Presei Libere – Spitalul SRI. Şi oamenii din Săftica rămâneau pe jos. Cele două microbuze ajung amândouă la limita comunei, la podul de la Măgura, unde întâlnesc linia 449 a RATB. Ajung la o diferenţă şi interval de un minut, oamenii coboară din mijloacele noastre de transport şi se urcă în 449, continuându-şi drumul şi nevoile prin Bucureşti. Dar, ştiţi ceva? În afara mobilităţii atât de necesare anului 2015, unui părinte de copil îi rămân în buzunar 120 de lei, în fiecare lună. E o sumă care sigur e folosită după nevoile fiecăruia. Şi această economie, cred, zic şi afirm că este importantă.” 

Ca primar, alegi dacă laşi ceva în urmă sau nu

Am trecut aproape prin toate zonele pe care, la preluarea mandatului, Cristian Ştefan Pretorian voia să le schimbe sau să le îmbunătăţească pentru ca Baloteşti să ajungă din urmă localităţi ale judeţului, ale ţării şi, de ce nu?, ale Europei. În definitiv, pentru un primar, pe lângă bugetul mare sau mic, mai apare şi altceva: conştiinţa. De a face sau de a nu face.