Românii nu știu ce președinte vor. Dar, sunt sigur, știu foarte bine cum NU trebuie să fie un președinte. În 25 de ani, Dumnezeu și un electorat turmentat ne-au „blagoslovit” cu trei președinți. Niciunul dintre ei nu va fi ținut minte pentru realizările sale. Nu. Istoria și cei care au trăit-o vor păstra în memorie doar faptele ignobile ale celor trei. Când spui Iliescu, spui mineriade și „Măi animalule!”, când rostești Constantinescu spui „m-a învins Securitatea!” iar când te gândești la Băsescu, prima care-ți apare în minte este „Flota”, apoi „Găozarule!”, „Țigancă împuțită!”, urmate de suspendări și mahala politică adusă la „perfecțiune”. Toți trei târăsc după ei „tinichele” mai mult sau mai puțin meritate.Văzând toate acestea te întrebi dacă nu este adevărată afirmația că fiecare popor își are conducătorii pe care îi merită. Și dacă nu cumva aleșii nației, în frunte cu Președintele, nu sunt croiți după chipul și asemănarea alegătorului român.
În aceste condiții, nu este greu de înțeles lehamitea care a cuprins „tot natul”, după ce a văzut rezultatul votului său și oferta de candidați la președinție, din ultimii douăzeci și cinci de ani. Și ce ar fi de făcut atunci când nația nu este în stare să nască bărbați de stat vrednici să conducă o țară, și când caricaturi de candidați se oferă să ocârmuiască o Românie aflată pe buza prăpastiei? Oare tot ce ne mai rămâne de făcut este să acceptăm o fatalitate cu iz mioritic și să capitulăm în fața neputinței noastre de a ieși din marasmul în care ne zbatem?
Așadar revin. Știe cineva, în afara frazelor sforăitoare emanate de candidații la președinție, cum trebuie să arate viitorul președinte al României? Dacă întrebi, în dreapta sau în stânga, niciun alegător nu-ți spune de ce votează cu un candidat sau altul, ci de ce nu votează cu ei. Nimeni nu-ți oferă argumente pro candidatul X, dar are o sumedenie de motive pentru care să nu votezi cu candidatul Y. De altfel, aceste motive sunt oferite tocmai de modul în care se desfășoară campania electorală. Nu ai să vezi niciodată o confruntare de idei între pretendenții la funcția supremă în stat. În discursul acestora predomină calomnia, denigrarea și insultarea adversarului politic, asemenea emisiunilor tabloide, atât de gustate de „bobor” și care prind de minune la electoratul îndobitocit de acestea. Confruntare de idei? Un program coerent și realist? Haida-de! Unde ați mai văzut așa ceva? În concluzie, cum va arăta oare cel de-al patrulea președinte? Este vreunul, din cei 14 vrednic de această funcție? Vă sfătuiesc să lăsați la o parte reacțiile viscerale, antipatiile și partis-pris-urile, să stați strâmb și să judecați drept unde veți aplica ștampila pe buletinul de vot. Eu cred că acel candidat care se apropie cel mai mult de ceea ce trebuie să fie un președinte există. Dacă îl veți descoperi, veți vedea că și în România pot realiza lucruri bine făcute.
