Cerurile se deschid pe 8 noiembrie, lăsând loc cetelor îngerești să umple sufletele credincioșilor, cu bucurie divină. Și să verse peste creștinii ortodocși care-i cinstesc și-i slăvesc pe Sfinții Mihail și Gavriil, flacăra de har duhovnicesc.
Sâmbătă, pe 8 noiembrie, credincioșii se împărtășesc cu bucuria unei mari sărbători creștine. Cea a Soborului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și a tuturor cetelor îngerești care l-au slujit pe Dumnezeu și care nu s-au despărțit nicicând de El. Și care, fără să ne dăm seama, ne aduc o mare bogăție și împlinire sufletească, oferindu-ne o mulțime de daruri spirituale și amplificându-ne starea de bine, de liniște și pace. Încă din fragedă pruncie, suntem învățați de părinți și, mai apoi, la școală, că fiecare avem câte un înger care veghează necontenit asupra noastră, ne ocrotește și ne ferește de rele. Lucru susținut cu tărie de mulți oameni care, trecând prin grele încercări, și-au găsit liniștea și drumul în viață, după ce au cerut ajutorul îngerilor. Biserica întărește această credință și, în semn de recunoștință și prețuire față de aceste ființe fără trupuri care mijlocesc comunicarea noastră cu Dumnezeu, le-a dedicat o zi specială. Ziua de 8 noiembrie, în care sunt prăznuite toate puterile cerești, nedezlipite de Tatăl Creator.
Îngerii, lumea nevăzută care ne călăuzește drumul anevoios
Din scrierile bisericești aflăm, așadar, că îngerii sunt duhuri slujitoare, adică fără de trupuri, care îl slujesc cu dreaptă credinţă pe Dumnezeu și care, puși de Tatăl Ceresc, au grijă de noi, oamenii. Îngerii ne ocrotesc și ne călăuzesc drumul anevoios de la trăirile lumești, la Împărăţia Cerurilor. Sfinţii părinţi ne spun că forma văzută a îngerilor reprezintă doar un chip de împrumut, nicidecum chipul lor adevărat, îngerii fiind „lumea nevăzută”, „cerul”. Despre îngerii Mihail și Gavriil se știe că sunt căpeteniile îngerilor buni. Ei L-au iubit, L-au preamărit și au împlinit voia Domnului, în conducerea lumilor. Mihail l-a lăudat pe Dumnezeu, cu glas tare, în fața tuturor cetelor îngerești, sfătuindu-le să ia aminte de la Lucifer, îngerul ce mai frumos, luminos și mai înzestrat cu daruri dintre toți, care s-a aflat în fruntea lor încă dinainte de facerea lumii și care a fost izgonit din ceruri și aruncat în întuneric. La rândul său, Arhanghelul Gavriil, este cel care le-a vestit și drepților părinți Ioachim și Ana că din ei va lua ființă Preacurata Născătoare de Dumnezeu. Tot el i-a vestit Fecioarei Maria că-l va naște pe Pruncul Sfânt, care va mântui. Și, tot îngerul Gavriil a fost cel care le-a dat mironosițelor vestea Învierii Domnului. Se crede că tot el s-a pogorât din ceruri în ziua Învierii, îmbrăcat într-un veșmânt alb și a dat la o parte piatra de pe ușa mormântului.
Tot ce e frumos în noi izvorăște din puterea lor
Dumnezeu a creat câte un înger pentru tot ceea ce ne putem imagina. Așa se face că atunci când avem nevoie de ajutor, negreșit, lângă noi va fi îngerul cel mai potrivit situației în care ne aflăm. El duce rugăciunile noastre mai departe către divinitate, ne apără și ne călăuzește pașii pe calea cea bună, cea fără obstacole. Prin glasul conștiinţei, îngerii ne transmit mesaje de dincolo, ne dau poveţele cele mai înţelepte. Rugăciunea, pocăinţa, gândurile bune, tot ce este mai bun, mai frumos și mai luminos în noi izvorăsc din puterea lor asupra noastră. Din ceea ce se naște în noi din aceste duhuri slujitoare, îngerii sunt binefăcători ai mântuirii noastre. Tot ce trebuie să facem este să comunicăm cu ei, să cerem ceea ce avem nevoie și să le mulțumim pentru grija pe care ne-o poartă.
Rugăciune către îngerul păzitor
Sfinte Îngere, păzitorul și acoperitorul meu cel bun,
Cu inima zdrobită și cu sufletul îndurerat,
Stau dinaintea ta și mă rog.
Auzi-mă pe mine, păcătosul rob al lui Hristos,
Care cu multă căință și lacrimi amare strig:
Să nu pomenești fărădelegile și nedreptățile cu care eu, nevrednicul, Te mâhnesc în toată vremea,
Săvârșind fapte necuvenite în fața Ziditorului meu, Dumnezeu.
Fii milostiv și nu te depărta de la mine.
Trezește-mă din somnul păcatului
Și ajută-mă cu rugăciunile tale,
Ca întru pocăință și neprihană să-mi petrec cealaltă vreme a vieții. Păzește-mă de căderile în păcate de moarte,
Ca să nu pier în deznădejde
Și să nu se bucure vrăjmașul de pierzarea mea.
În tot locul și în tot ceasul, să-mi stai înainte,
Rugându-L pe Domnul Dumnezeul îndurărilor,
Să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârșit ,
Cu fapta, cu gândul sau cu vorba.
Amin!
