Sfântul Nicolae, protectorul copiilor și ajutătorul sărmanilor

 În fiecare an, în seara zilei de 5 decembrie, Moșul bun, lasă în ghetuțele copiilor cuminți hăinuțe, dulciuri, jucării. În ziua următoare, este mare sărbătoare creștină. Preoții și credincioșii îl cinstesc, îl slăvesc, aduc laudă și închinăciune Sfântului Nicolae, bătrânul darnic și iubitor care a trăit în cuvântul Domnului și a oferit sărmanilor darurile sale minunate.   

Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Împărăției Domnului. Se spune că Sfântul Nicolae și Sfântul Ioan Casian au fost chemați de Dumnezeu să participe la Liturghia Cerească. Mergând pe drum, gătiți fiind pentru acest eveniment, au întâlnit un sărac al cărui car se împotmolise în noroi. Omul se ostenea din greu să-l scoată, însă nu reușea. Sfântul Nicolae, văzând aceasta, a alergat în ajutorul sărmanului om, dar Sfântul Ioan Casian, nevrând să-și murdărească hainele și ca nu cumva să întârzie, și-a continuat călătoria la întâlnirea cu Dumnezeu. Pe la jumătatea slujbei, a ajuns și Sfântul Nicolae, asudat și cu hainele murdare. Dumnezeu însă, nu l-a mustrat, ba dimpotrivă, l-a lăudat spunându-i că milioane de oameni vor purta numele lui și de patru ori pe an va fi cinstit în Biserică. Această istorisire populară arată cât de grabnic ajutător este Sf. Nicolae celor în nevoi și cât de mult i-au simțit creștinii căldura sufletească și dragostea de oameni.

 

A hrănit săracii cu avuția bogaților 

S-a născut în anul 270, în Patara Lichiei, Asia Mică, în acele vremuri tulburi ale prigoanei creștinilor. De mic copil s-a arătat cu o purtare deosebită. Sunt mărturii care vorbesc despre minuni săvârșite de el chiar de la acea vârstă fragedă, fiind îndeobște cunoscut ca „ocrotitor al copiilor”. Datorită calităților sale deosebite a fost făcut preot, iar mai apoi episcop în Mira Lichiei. Cu autoritatea sa de episcop a dărâmat capiștile idolești și a folosit bogăția acestora pentru a-i hrăni și a-i ajuta pe sărmani.

 

Mâna sa dreaptă se află în Biserica “Sf. Gheorghe Nou”

Multe minuni a săvârșit Sfântul. Amintim întâmplarea minunată a celor trei fete surori care, din pricina sărăciei erau să ajungă la gravă înjosire și care, scăpate din mila Sf. Nicolae, au avut șansa la o viață curată. Dar cea mai de seamă calitate a lui a fost credința puternică și mărturisirea plină de curaj, lucru care i-a adus închisoare, persecuții și schingiuiri. A fost eliberat odată cu venirea la tron a Sfântului Constantin cel Mare (se știe că, participând la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, purta încă pe trup urmele grelelor schingiuiri). S-a mutat în Împărăția lui Dumnezeu în ziua de  6 decembrie 343. Mâna sa cea dreaptă se află azi la Biserica “Sfântul Gheorghe Nou”, din București, spre mângâierea și bucuria credincioșilor.