Ciolpani
Aţi observat că – deşi oamenii vor să trăiască îndelungat – nimeni nu vrea să fie batrân ? Dincolo de glumă, realitatea bătrâneţii e o pacoste. Din mii de motive, pentru unii. Însă pentru alţii, e un verdict implacabil. E condamnarea celor rămaşi singuri, neajutoraţi. Ridurile lor ar trebui să arate locuri unde au fost zâmbete. Dar, pentru bătrânii năpăstuiţi, ele arată osânda.
Gradul de civilizaţie al unui popor se măsoară – între altele – şi prin grija faţă de vârstnici. Motoarele principale ale sistemului? Statul şi Biserica.
În Ilfov, alăturarea celor două forţe schimbă, din mers, tristeţea unei bătrâneţi, aflate în singurătate şi la nevoie. Numai ele au – atât fonduri, cât şi putere spirituală – să preia în îngrijire destinele frânte, ale aşa numitelor „cazuri sociale”. Sunt vârstnicii însinguraţi de neputinţa veniturilor mici sau rămaşi fără ele.
Aşezările de aici sunt încă, prin structură, comunităţi rurale. Desigur, în dezvoltare şi modernizare, ca oricare loc luat în grija unei administraţii responsabile. Dar despre asta voi reveni cu detalii. Deocamdată…
…un pic de fantezie!
Să ne imaginăm că luăm un om de la ţară, muncit în ograda şi gospodăria lui şi îl cazăm la un hotel luxos. Hilton, în cazul nostru. Primim o cameră ultramodernă, cu telecomandă pentru lumini sau deschisul ferestrei. Observaţi cum omul se codeşte să atingă patul, să-şi dreagă oboseala? Iar dacă totuşi se încumetă, o face timid. Se așează încet, numai pe un colţ al lui. Atent să nu-i mototolească cuvertura care îl acoperă întinsă, oglindă.
Ei bine, aşa i-am văzut
…pe bătrânii aflaţi în Centrul de Îngrijire şi Asistenţă de la Ciolpani, sâmbătă, 18 ianuarie, a.c. La fel ca la un Hilton, i-au aşteptat pe colţul patului pe cei patru preoţi, care au intrat în fiecare încăpere. Să le sfinţească, să-i binecuvânteze şi să le împartă iconiţe. Adică, tot atât de cuminte stingheriţi, în confortul modern, ca de oraş mare al noii lor case.
După căldura din ochii bătrânilor, clipele acelea au părut mai importante decât comoditatea la îndemână a apei calde când atingi robinetul, plăcerea curăţeniei paturilor largi, moi şi strălucirea faianţei. Totul, în lumina filtrată frumos de jaluzele colorate pastel, verticale.
În Ilfov, întâmplări”… programate cu grijă
Azilul de la Ciolpani poate fi socotit ilustrarea îndemnului: „Mâinile la muncă. Mintea şi inima, la Dumnezeu”.
De la Cristina Manicea, vicepreședinte CJI, am aflat că în judeţ urmează să fie date în folosinţă alte patru asemenea centre de îngrijire şi asistenţă. La Voluntari şi Periş – pentru copii; la Săftica – pentru mame şi copii; iar la Domneşti – pentru bătrâni, la fel ca aici, la Ciolpani. Toate sunt reabilitări şi vor fi predate, la cheie, în toamna acestui an.
Date şi cifre, ca la ziar
Proiectul a fost finanţat din fonduri europene nerambursabile – prin Programul Operaţional Regional – pe durata a 31 de luni. El nu e încheiat. Are o valoare totală de 3.700.000 de lei. Cofinaţarea CJI a fost de 70.000 de lei. Tot el a realizat proiectul, împreună cu Direcţia Generală pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Ilfov.
Mihai Stan, managerul de proiect al Centrului afirmă: „Până acum s-au terminat lucrările de reabilitare şi extindere a clădirii. S-a adus şi cea mai mare parte a dotărilor. În scurt timp, vor vor fi completate cu cele pentru sala de mese şi bucătărie. Mai sunt mici lucrări de asistenţă tehnică, iar în final, auditul”.
Cătălin Popescu, directorul aşezământului spune: „În acest moment, avem primite 40 de persoane vârstnice. Totalul autorizat e de 60 de locuri. La nevoie, putem să mărim capacitatea cu încă 10. Acest Centru e ceva extraordinar. Poate că mai sunt altele asemănătoare, în ţară. Dar ce e aici, e de excepţie”.
