În urmă cu doar câteva zile, un tânăr de 22 de ani s-a aruncat în fața metroului în București. În vara anului trecut, doi adolescenți îndrăgostiți s-au aruncat în fața unui tir pe autostrada București-Pitești. În toamna aceluiași an, un alt tânăr din Popești-Leordeni și-a pierdut viața carbonizat după ce mașina pe care o conducea a intrat cu viteză în parapetul pasajului Berceni, rudele suspectând că gestul ar fi fost determinat de o suferință din dragoste. Exemplele pot continua, fiecare dintre ele subliniind durerea și impactul profund al sinuciderii asupra familiilor și societății.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 797, ediția print
Potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății, suicidul omoară mai mulți oameni decât cancerul de stomac, ciroza hepatică, boala Alzheimer, cancerul de colon și cancerul la sân. Este strâns legat de depresie, care reprezintă una dintre cele mai periculoase boli de pe planetă, ucigând mai mulți oameni decât războaiele, terorismul sau abuzurile. În România, în fiecare an, se înregistrează aproximativ 14 decese prin sinucidere la 100.000 locuitori. Însă tentativele de suicid sunt mult mai numeroase. Statisticile arată că majoritatea celor care se sinucid au o afecțiune psihică diagnosticată, iar o tentativă anterioară rămâne cel mai important factor de risc. La nivel global, sinuciderea este a patra cauză de deces în rândul tinerilor între 15 și 29 de ani.
Cum recunoaștem o persoană cu gânduri suicidare
Durerea nu este întotdeauna vizibilă. Persoanele dragi pot suferi în tăcere, iar semnalele lor sunt subtile, dar există. Gândul ”vreau să termin cu viața” apare, în cele mai multe cazuri, atunci când durerea emoțională devine insuportabilă. Studiile arată că fiecare persoană care se sinucide afectează direct cel puțin șapte oameni din jur. Semnele care indică un risc ridicat și necesită intervenție imediată sunt:
- amenințarea cu auto-vătămarea sau sinuciderea;
- căutarea modalităților de a-și lua viața;
- vorbirea sau scrierea frecventă despre moarte sau sinucidere.
Semne mai subtile, care necesită sprijin rapid, sunt deznădejdea, lipsa sensului vieții, furia sau frustrarea, izolarea socială, schimbările bruște de dispoziție, insomnia, consumul crescut de alcool, comportamentul impulsiv, exprimarea vinovăției sau a sentimentului de povară. Este important să reținem că mulți oameni care se gândesc la suicid nu împărtășesc aceste gânduri, iar durerea psihologică poate fi bine ascunsă.
Care sunt factorii de risc?
- Socio-economici – pierderea unei relații, a locului de muncă, faliment, marginalizare;
- Somatici – boli incurabile, dureri cronice, infecții severe;
- De mediu – abuzuri, traume în copilărie, sinuciderea unei persoane apropiate;
- Ereditari – influență între 30–50% asupra comportamentului suicidar;
- Psihologici – depresie, tulburări de anxietate, schizofrenie, tulburări de personalitate, abuz de substanțe.
Cum evităm?
Sinuciderea poate fi prevenită prin intervenții rapide, accesibile și bazate pe dovezi. În România, oamenii care prezintă semnele de mai sus pot apela:
- Psiholog sau psihoterapeut – evaluare și terapie cognitiv-comportamentală, grupuri de suport, consiliere personalizată;
- Medic de familie sau psihiatrie – evaluarea stării de sănătate mentală și tratament medicamentos;
- Servicii de urgență – 112 sau serviciile locale de urgență psihiatrică.
Trebuie să dezvoltăm reziliența personală și relațiile sociale sănătoase. Intervențiile eficiente combină suportul psihologic cu ameliorarea relațiilor sociale și, dacă este nevoie, tratamente medicamentoase moderne, care au mai puține efecte secundare și reduc riscul de comportament suicidar. Cercetările internaționale arată că pentru prevenirea suicidului, este nevoie de o ajustare constantă și atentă a intervențiilor, pentru a identifica elementele cu impact real asupra persoanelor aflate în criză. Craig Bryan, PsyD, ABPP, psiholog clinician la Centrul Medical Wexner de la Universitatea de Stat din Ohio, explică: ”Am manipulat și am ajustat sistematic intervențiile pentru a încerca să perfecționăm acele elemente cruciale cu adevărat importante.” Pe lângă tratamentele profesionale, este important ca familia, prietenii și comunitățile să acorde sprijin emoțional constant. Persoanele aflate la risc trebuie să simtă că nu sunt singure, că pot vorbi despre durerea lor fără teamă și că există soluții pentru depășirea crizei. Dacă observi semne de risc la tine sau la cineva apropiat, nu ezita să ceri ajutor. Vorbește cu un psiholog, medic de familie sau apelează serviciile de urgență. Orice intervenție poate salva o viață.
