Capela, care se afla în stare de degradare avansată din cauza trecerii timpului, a fost supusă unui amplu proces de restaurare, recondiționare și înfrumusețare.
Aici vor avea loc slujbele de înmormântare, de priveghere și toate serviciile religioase menite să aducă odihna sufletelor celor răposați.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 639, ediția print
Comuna Tunari, duminică, 12 februarie. Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor le-a “dăruit” credincioșilor din satul Tunari, al comunei cu același nume, încă un loc sfânt, consolidat și înveșmântat cu veșminte de o frumusețe rară, unde-și pot deschide sufletele spre comuniunea cu Dumnezeu și spre odihna sufletelor celor adormiți. Capela este închinată Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon.
Mare bucurie a cuprins sufletele credincioșilor din comuna Tunari, duminică, 12 februarie. Dis-de-dimineață, clopotele au răsunat și au chemat localnicii la rugăciune, în biserica Parohiei Tunari. Un ales sobor de preoți și diaconi, condus de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor împreună cu Părintele Dumitru Ștefănescu, Consilier Eparhial la Sectorul administrativ bisericesc al Arhiepiscopiei Bucureștilor și Părintele Protopop Cristian Burcea, Protopopul Protopopiatului Ilfov Nord, a sfințit capela cimitirului Parohiei Tunari, cu tot ceea ce o înfrumusețează acum și o transformă într-o minunată mireasă a Domnului. După rânduiala bisericească, icoanele de pe catapeteasmă, cele din interiorul lăcașului de cult și Sfânta Cruce din Altar au fost unse cu Sfântul și Marele Mir și stropite cu apă sfințită, iar restul lăcașului reînnoit a fost sfințit prin stropirea cu Agheasmă. Așadar, de acum, localnicii își vor putea pregăti în cele mai bune condiții tot ce trebuie pentru priveghiul și masa de pomenire a celor dragi, trecuți în neființă. Capela este totodată și un veritabil loc al liniștii și al regăsirii pentru cei încercați de suferințe grele. Slujba de duminică a fost înfrumusețată de cântările superbe interpretate remarcabil de membrii Grupului Tronos, condus de arhidiaconul Mihail Bucă. Tronos este unul dintre cele mai apreciate și mai îndrăgite coruri de muzică psaltică din România.
La finalul rânduielii bisericești, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a vorbit, în cuvântul său de învățătură, despre importanța sfințirii capelei pentru viața duhovnicească a celor ce vin să se roage în acest lăcaș, cu dreaptă credință. Preafericirea Sa le-a explicat celor prezenți că sfințirea capelei este o lucrare deosebit de importantă din punct de vedere spiritual, pastoral, social și uman, și a pus accent pe faptul că Biserica este singurul loc în care oamenii primesc arvuna vieții veșnice. ”Evanghelia de astăzi ne oferă câteva învățături deosebit de importante. Cea dintâi este iubirea fără margini a Părintelui ceresc. Nu doar personajul din Evanghelie a trăit departe de Dumnezeu. Și noi suntem fii risipitori, chiar dacă uneori nu avem puterea să recunoaștem acest lucru. Textul acesta a fost așezat în această perioadă tocmai pentru a ne face să conștientizăm starea în care ne aflăm, pentru a ne veni în fire. Această iubire a Părintelui celui bun ne arată că în casa Sa, care este Biserica, în primul rând, El ne așteaptă în fiecare zi. Mai învățăm că întotdeauna iertarea Părintelui se întâlnește cu mânia celor din preajmă. Ce va fi avut acest frate rămas acasă de nu s-a putut bucura de întoarcerea fratelui? Această atitudine este permanenta stare a celor de lângă noi. Dacă acela, frate fiind, nu s-a putut bucura, cu atât mai mult un străin nu se va bucura. Mântuitorul a spus această pildă pentru cei care se considerau drepți și îi desconsiderau pe alții. Fiul lui Dumnezeu a venit, însă, pentru toți și ca să mântuiască pe cel pierdut. (…) Această Evanghelie ne mai pune în față faptul că iluziile și amăgirile lumii acesteia se risipesc atât de ușor, asemenea unui vis. Cu toate acestea, dacă cele trecătoare se schimbă, iubirea Părintelui celui bun rămâne mereu aceeași. Dacă toate vor trece, El ne va aștepta până în ultimul ceas al vieții noastre. De aceea, oricât de grele ar fi încercările, oricât de mari ar fi păcatele pe care le săvârșim, nimic nu este mai important decât întoarcerea. De aceea, Părinții Bisericii ne îndeamnă ca atunci când suntem pe vârf de munte să nu amețim, iar dacă suntem la fundul prăpastiei, să nu deznădăjduim. Și într-o situație, și în alta trebuie să fim plini de înțelepciune. Nu în ultimul rând, Evanghelia de astăzi ne învață că sfârșitul încununează viața oricărui om. Mântuirea, ca dar de la Dumnezeu, o împlinește fiecare om în chip diferit. Unul se luptă din tinerețe, împlinind toate poruncile lui Dumnezeu. Un altul se poate întoarce mai târziu. Dacă un om s-a întors, el este primit înaintea lui Dumnezeu”, a spus Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, în cuvântul său de învățătură.
Cei ce s-au ostenit pentru înfrumusețarea sfântului lăcaș, răsplătiți cu diplome și distincții
Preasfințitul a venit la capelă, încărcat cu “daruri”. După slujba de sfințire, Preasfinția Sa a oferit, din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, numeroase distincții binefăcătorilor lăcașului sfânt. Aceștia sunt: părintele paroh Grigore Cristian Moraru, care a fost ridicat la rangul de Iconom stavrofor, iar primarul comunei Tunari, Cristian Niculae, a primit Ordinul Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, Noul Hozevit pentru mireni. De asemenea, Niculae Fălcuță, Claudiu Constantin și Viorica Stan au primit Diploma și Medalia Anului Comemorativ al Sfinților Isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț.
Biserica veche a Parohiei Tunari, veritabil monument istoric
Biserica veche a Parohiei Tunari este unul dintre cele mai vechi și mai impresionante monumente istorice ale României. Aceasta a fost construită în stil brâncovenesc. Biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae a fost ridicată în anul 1702 de către doamna Marica Brâncoveanu, soția domnitorului Constantin Brâncoveanu. Cutremurul din anul 1803 a afectat foarte mult biserica. Mai târziu, în anul 1850, biserica a ajuns în grija comunității locale. În anul 1944, soldații germani care au murit în luptele de pe Aeroportul Băneasa au fost înmormântați cu cinste de către locuitorii din Tunari. Alături de ei au fost înmormântate și osemintele a peste 400 de morți, aflate în jurul bisericii celei vechi. Ca urmare a faptului că numărul localnicilor care alcătuiesc comuna Tunari a crescut semnificativ, iar biserica veche, monument istoric, a devenit neîncăpătoare pentru mulțimea de credincioși ai satului, în curtea acestui lăcaș de cult a fost construită o biserică nouă. Aceasta este închinată Sfinților Martiri Brâncoveni, mari făcători de minuni. Pe lângă cele două biserici care alcătuiesc Parohia Tunari funcționează și un așezământ social pentru ajutorarea sărmanilor.
