An de an, ziua care urmează Adormirii Maicii Domnului este o zi cu mare însemnătate religioasă și istorică, cea a prăznuirii Sfântului Constantin Brâncoveanu împreună cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, cei mai mari mucenici pe care i-a dat vreodată Biserica Ortodoxă Română și poporul român. 

Marți, 16 august, la ceas de mare sărbătoa­re creștină, preoții și cre­dincioșii ortodocși îl venerează și-l cinstesc în chip deosebit pe Sfântul Constantin Brâncoveanu, fost domnitor al Țării Românești și pe fiii săi, martirizați cu toții de musulmani pentru că nu au renunțat la credința creștină. În toate bisericile ortodoxe și mai ales în cele care îi au ca ocrotitori pe Sfinții Martiri Brâncoveni, vor fi săvârșite slujbe speciale, de o înaltă frumusețe duhovniceas­că. În Ilfov, Parohia Mogo­șoaia de la Palatul Brâncovenesc și Biserica Parohiei “Sfinții Brâncoveni” de la Chitila îi omagiază și le aduc închinare acestor martiri. 

Din viața domnitorului Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncovea­nu s-a născut la data de 15 august 1654 la Brâncoveni, localitate care datează și astăzi, în județul Olt. El a fost domn al Țării Românești între anii 1688 și 1714. S-ar putea spune că a fost voievodul cu una dintre cele mai lungi domnii ale principatelor române. Fiind mare boier, descendent al familiei Cantacuzino, a primit o educație aleasă și a moștenit averi impresionante. O mare parte din bogăție a lăsat-o urmașilor, urmașilor săi, prin contribuția pe care și-a adus-o la dezvoltarea cultural-artistică, prin modernizarea aparatului statal și accelerarea progresului economic. Și mai presus de toate, a avut o credință de neclintit și a promovat valorile creștine.

 

A ridicat biserici, a înființat școli și a tipărit Biblia în limba română 

În perioada domniei sale, au fost ridicate numeroase ctitorii religioase și laice, care îmbină armonios arhitectura, pictura și sculptura, tradiția autohtonă cu stilul neo-bizantin și elemente renascentiste. De numele său, sunt legate, printre altele, Academia Domnească din București pe care a înființat-o în 1694, școlile de la mănăstirile Sf. Gheorghe Vechi și Colțea, tot din București, biserica Mănăstirii Sf. Sava și Biserica Sf. Ioan cel Mare, ambele din București, Mănăstirea Horezu, clădirea istorică a Palatului Mogoșoaia, biblioteca de la Mănăstirea Mărgineni, Mănăstirea Sâmbăta de Sus din Brașov, Mănăstirea Polovragi din Târgu Jiu și Mănăstirea Turnu din Târgșoru Vechi, Prahova. Tot în timpul domniei voievodului Brâncoveanu a fost tipărită, pentru prima dată, Biblia în limba română. 

 

Creștini până la moarte și dincolo de ea  

Om cu dreaptă credin­ță care a cunoscut o permanentă dezvoltare a vie­ții spirituale, Constantin Brâncoveanu nu s-a dezis niciodată de la creștinism. Ba chiar, la vârsta de 60 ani, în ziua aniversării, a fost decapitat de musulmani, la Constantinopol pentru că a refuzat să se lepede de la credința creștină și să treacă la cea musulmană. Aceeași soartă au avut-o și cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei împreună cu bunul lor sfetnic Ianache.

 

Să nu ne pierdem sufletele!

La cererea sultanului de a renunța la creș­tinism, voievodul Constantin Brâncoveanu a spus fără ezitare: “De legea creștină nu mă las, căci în ea m-am născut și am trăit, și în ea vreau să mor!”. Ultimele cuvinte pe care le-a adresat fiilor săi au fost: “Fiilor, fiți bărbați! Am pierdut tot ce aveam pe astă lume. Nu ne-au mai rămas decât sufletele. Să nu le pierdem și pe ele, ci să le ducem curate înaintea feței Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru!”.
          

Trecuți în rândul sfinților pentru viața duhovnicească

 

Fiind un model de viață duhovnicească pentru generații întregi de creș­tini, acceptând până și martiriul în favoarea credinței creștine, în anul 1992 fostul voievod al Țării Românești și fiii săi, au fost canonizați sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române le-a acordat astfel, Martirilor Brâncoveni o zi specială în calendarul creștin ortodox, ziua de 16 august, ca zi de cinstire și prăznuire. Deși au murit în ziua de 15 august, ei sunt prăznuiți în ziua următoare pentru a nu coincide cu ziua Adormirii Maicii Domnului.