Chiar dacă sunt abia de-o șchioapă, copiii din Grădiștea, Dascălu și Moara Vlăsiei au inimile mari și generoase, pline de un patriotism cald și înălțător, în care se păstrează nestinsă flacăra prețuirii și recunoștinței. Preoții și cadrele didactice au avut grijă să le sădească în suflete dragostea și devotamentul pentru țară, pentru frumusețile ei și pentru făuritorii Marii Uniri.
Articol apărut în nr. 391 al Jurnalului de Ilfov, ediția print
Miercuri, 14 februarie. Din Cerul fumuriu cădea o ploaie deasă și rece, care acoperise ulițele satelor. Ne îndreptăm pașii spre Parohia Grădiștea, cu hramul Adormii Maicii Domnului, un superb lăcaș de cult, păstorit cu multă dragoste de părintele Alexandru Popescu. Acolo, i-am găsit îmbrăcați în frumoasele straie populare, de sărbătoare, pe micuții de la Grădiștea. Alături de camarazii lor din Dascălu și Moara Vlăsiei, elevii de la clasa pregătitoare până la ultimul an de gimnaziu și-au arătat bucuria și mândria de a fi români, în fața a numeroși invitați care au ținut să participe la Cercul Pastoral dedicat Centenarului Marii Uniri, în cadrul Anului Omagial al unităţii de credinţă şi de neam. Cu acest prilej, părintele Petru Boboc, de la Parohia Sitaru, ne-a reamintit că, în urmă cu aproape un veac, Biserica ne-a unit ca neam, ne-a dat identitatea și unitatea noastră națională de români adevărați. Pr. Boboc a prezentat referatul „Rolul Bisericii la înfăptuirea Marii Uniri de la 1918”. La rândul său, părintele Ciprian Ciorâta, de la Parohia Vărăști, din Dascălu, a arătat, prin lucrarea sa, cum s-a dezvoltat Biserica în urma reformelor domnitorului Al. I. Cuza. Lucrările au demonstrat că și-n vreme de război Biserica Ortodoxă a fost, într-adevăr, ceea ce Mihai Eminescu numea cu demnitate și responsabilitate, „mama spirituală a neamului nostru românesc”.
„Rime spre Cer”
Trecutul istoric al Unirii a fost zugrăvit în cel mai minunat mod posibil de copilași, prin activitățile lor impresionante. Câteva ceasuri, în Parohia Grădiștea au răsunat, într-o interpretare impecabilă a copiilor, cântecele și poeziile patriotice care au ajuns aproape de sufletele noastre, ale celor ce i-am ascultat încântați. Cei mai curajoși elevi au participat la cea de-a treia ediție a concursului „Rime spre Cer”. Competiția a fost jurizată cu deosebită atenție de părintele profesor Gabriel Ștefan, de la Parohia Căciulați, prof. Ionela Dobre, directorul Șc. gimn. nr. 1 din Grădiștea și înv. Victoria Titiliuc. Ecoul răsunător al multor poezii compuse de elevi au făcut să vibreze sentimentul nostru patriotic. Pentru strădania lor, toți copiii au primit iconițe și diplome de participare. Cei mai buni, însă, au fost premiați și cu mici sume de bani. Toate darurile au fost oferite prin contribuţia preoţilor din Grădiştea, Moara Vlăsiei şi Dacălu.
Mândri că sunt români
Sub coordonarea părintelui paroh Alexandru Popescu care impresionează prin dragostea față de credincioși, Cercul Pastoral de la Parohia Grădiștea a venit pentru noi toți cei prezenți la eveniment, ca o întărire în urcușul duhovnicesc care ne-a învățat, totodată, să dăm o altă măsură gloriei poporului român. Lecțiile sale și ale preoților care și-au prezentat referatele în cadrul Cercului au fost pătrunse de patriotism și iubire pentru țară și pentru cei ce au luptat ca să ne facă nouă, astăzi, viața mai bună, mai ușoară. Mândri că sunt români, copiii au spus încă de pe acum „La mulți ani, România!”. Fiind izvorâtă din sufletele lor inocente și iubitoare, aceasta a fost cea mai sinceră și profundă urare de unitate de credință și de neam. Ca o concluzie, Cercul Pastoral de la Parohia Grădiștea a fost o manifestare ce stă sub semnul devizei memorabile născută din dorința de a cinsti cu deosebită recunoștință faptele de glorie ale înaintașilor noștri care, în urmă cu un veac, au împlinit visul tuturor cetățenilor, de a-i uni într-o singură țară numită România.
Părintele paroh, Alexandru Popescu, coordonatorul Cercului Pastoral de la Grădiștea:
„Rugăciunea împreună și conștientizarea importanței Unirii și a unității poporului român au constituit scopul evenimentului”
„Astăzi am organizat Cercul Pastoral, întâlnirea preoților din cadrul Cercului Pastoral Moara Vlăsiei. Este o întâlnire pe care noi, preoții, o desfășurăm aproape lunar, în câte o parohie din cadrul cercului, prin rotație. La fiecare întâlnire de acest fel, integrăm alături de rugăciuni și alte activități. De altfel, Cerc Pastoral înseamnă rugăciune plus referate pe anumite teme, anumite dezbateri. În cadrul acestor dezbateri integrăm și tineri, căci ei sunt viitorul, și atunci, pentru a avea și integrarea lor în spațiul Bisericii, ne propunem ca în acest fel să-i aducem mai aproape de Biserică. În această seară am săvârșit slujba Acatistului Mântuitorului, după care au fost susținute referate pe tema Unirii, căci anul acesta Patriarhia Română l-a dedicat Unirii de la 1918. Apoi, copii din comunele Dascălu, Grădiștea și Moara Vlăsiei au participat la un concurs de rime. Juriul le-a pus la dispoziție un set de cuvinte și au avut un timp alocat pentru a alcătui rime. Totodată, am asistat și la două momente speciale. Unul dintre acestea a fost susținut de copiii de la clasa pregătitoare care, sub îndrumarea doamnei învățătoare Victoria Titiliuc, din Grădiștea, ne-au recitat poezii. Apoi, elevii de la clasele V-VIII din Grădiștea au susținut un moment artistic în cinstea Unirii. Totul s-a terminat cu premierea copiilor. Toți au primit daruri care constau în diplome, icoane, obiecte de colportaj religios. Ca să fie mai atrăgător concursul, primele trei locuri au primit și premii în bani. Seara duhovnicească am încheiat-o exact în același mod în care își încheiau întâlnirile creștinii de acum două mii de ani, cu o Agapă Frățească la care am participat și noi, dar și credincioșii din parohie. Scopul acestui Cerc Pastoral de astăzi a fost rugăciunea împreună și conștientizarea importanței unirii și a unității poporului român și, nu în ultimul rând, apropierea tinerilor de aceste valori. Nu întâmplător am ales ca dată această zi, 14 februarie, zi promovată în spaţiul laic ca așa-zisă zi a iubirii. Noi considerăm că mult mai importantă și trainică este dragostea față de neam și de țară și atunci le dăm o alternativă tinerilor de petrecere a timpului liber. În loc să-și bată capul gândidu-se ce fac de Valentine’s Day, unde se duc, cu cine se întâlnesc, pot să vină să participe la un concurs și să vadă altceva, ceva folositor sufletului și educației lor.
Ca o concluzie, după acest eveniment, toți oamenii trebuie să știe că Biserica, întotdeauna, a fost alături de credincioși, atât de cei care frecventează biserica, dar și de ceilalți, mai ales de tineri. Ei trebuie să înțeleagă că Hristos a fost și este același și ieri și astăzi și mâine”, ne-a spus părintele paroh, Alexandru Popescu, coordonatorul Cercului Pastoral de la Grădiștea.
Părintele Petru Boboc, de la Parohia Sitaru:
„Catedrala Națională unește simbolic iubirea poporului nostru față de Dumnezeu cu recunoștința pe care o datorăm permanent eroilor neamului”
„Ar trebui să cunoaștem toți faptul că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2018 drept Anul unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918, pe tot cuprinsul Patriarhiei Române. Părintele Patriarh Daniel spunea, la începutul acestui an: Sărbătorim în acest an împlinirea centenarului de la Unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Regatul României. În anul 1918, după încheierea Primului Război Mondial, intrarea României în această conflagrație mondială a umărit, de fapt, întregirea neamului românesc și făurirea statului național unitar. În cei doi ani de război, clerul Ortodox Român a fost foarte activ. O parte din cler a însoțit trupele române pe câmpurile de luptă. O altă parte a rămas alături de credincioșii din teritoriile ocupate de trupele germane și ungare, iar mulți monahi și monahii din mănăstiri au activat ca medici pe fronturile de luptă. Sunt multe persoane care ar merita să fie amintite pentru că au contribuit la această Mare Unire a noastră, a românilor. Însă, persoana care ar trebui să rămână pentru noi, cei aflați astăzi în biserică și nu numai, ca model de referință este primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Miron Cristea. Numele său a rămas înscris pentru totdeauna în Cartea de Aur în care se află înscrise numele marilor bărbați ai țării care au făcut parte din generația de aur ai Marii Uniri de la 1918, de la Alba Iulia. Evenimentele istorice de la sfârșitul anului 1918 l-au găsit pe Miron Cristea în scaunul episcopal de la Caransebeș. Trebuie să amintim faptul că, dinainte cu vreo câțiva ani, în pastorala dată de Sfintele Sărbători ale Nașterii Domnului, el avea să rostească niște cuvinte profetice care anunțau ceea ce avea să se întâmple întâmple în 1918. „Sus inimile, căci dacă nu mâine, desigur, nu peste mult timp, ceea ce este al nostru trebuie să ni se dea!” În ajunul zilei de 1 decembrie, Miron Cristea s-a îndreptat spre Alba Iulia, acolo unde avea să se înfăptuiască acea mare minune, hotărâtă de cei peste o sută de mii de români sosiți din toate colțurile Transilvaniei. În fața lor, Episcopul Caransebeșului a înălțat o rugăciune care a stors lacrimi de bucurie din ochii tuturor. Iar după ce s-a adus la cunoștința mulțimii hotărârea unirii Transilvaniei cu România, Miron Cristea a săvârșit o minunată cuvântare închinată măritei nații române. Cuvântarea a fost o evocare a istoriei zbuciumate a românilor din Transilvania, mai ales a robiei românilor din Transilvania și Ungaria, care a durat o mie de ani. (…) Drept măritori creștini, în ziua de astăzi, noi suntem datori să ne amintim de aceste mari evenimente, mai ales că un deziderat al Întâiului Patriarh, Miron Cristea, se va împlini în toamna acestui an. Un simbol al înfăptuirii întregirii României, realizată prin jertfa ostașilor noștri și, firește, tot prin iconomia proniei este construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Cel dintâi care a dorit o catedrală a mântuirii neamului a fost Patriarhul Miron, unul dintre cei mai aprigi luptători pentru unire. Numele de catedrală a mântuirii neamului a fost sugerat după ce românii au trecut prin experiența războiului. După unirea cea mare din 1918, aceasta era o manifestare de recunoștință și de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru izbăvirea neamului românesc de asuprire și înstrăinare. Cu ajutorul Preasfintei Treimi, prin eforturile și strădania Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ale Sfântului Sinod, ale clerului și credincioșilor, după un secol, gândul Patriarhului Miron Cristea s-a împlinit. Așa cum subliniază Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Catedrala Mântuirii Neamului este o necesitate practică și, deodată, are și valoare de simbol, adică un simbol al unei Biserici dedicate comemorării eroilor neamului poporului român din toate timpurile. Aceasta era dorința Patriarhul Miron și a contemporanilor săi, care doreau o capitală nouă. Așadar, Catedrala Națională unește simbolic iubirea față de Dumnezeu, a unui popor creștin, jertfelnic și darnic cu recunoștința pe care o datorăm permanent eroilor neamului”, a spus părintele Petru Boboc, de la Parohia Sitaru.
