La nivelul Comisiei metodice a învățătorilor din Școala nr. 2 Voluntari a fost organizat, de Ziua Femeii, workshop-ul cu tema ”Sunt mama copilului meu sau pur și simplu despre părinți și copii”, invitate fiind învățătoarele din școală, dar și mamele și bunicile elevilor clasei a III-a A, clasa învățătoarei Florentina Botnariu, inițiatoarea demersului. Întreaga acțiune, derulată sub forma unui dialog lejer și a unor jocuri didactice de dezvoltare personală, s-a dorit un demers de evidențiere și consolidare a relației copil/părinte, fiind ”moderată” de inspectorul școlar Nicoleta Stănică.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 393, ediția print 
“Mi s-a lansat această provocare și am răspuns cu plăcere DA pentru activitatea care va urma, o activitate care sper să vă placă și să adauge ceva în știința dumneavostră de a fi părinți. Lucrurile par întotdeauna atât de simple, dar nu sunt, iar meseria de părinte este cea mai grea meserie din lume”, le-a spus Nicoleta Stănică mămicilor și învățătoarelor, și ele, la rândul lor, mame. Și, pentru început, fiecare participantă la workshop a fost invitată să se gândească la o persoană – și a fost o provocare să aleagă doar una singură – căreia să-i spună ”mulțumesc”. Răspunsurile au venit relativ repede și au făcut referire la mamă/tată/bunici sau soț, la soacră/naș sau nașă, profesori, învățători etc.
”Când tu credeai că eu nu mă uitam….”
Momentul de introspecție a continuat cu pasaje din ”poveștile adevărate de viață care deschid inima și trezesc spiritul”, adunate în ”Supa de pui pentru suflet de copil” a americanilor Jack Canfield și Mark Victor Hansen. Au apărut firesc și primele lacrimi, atunci când Nicoleta Stănică a citit din povestea câtorva lucruri pe care un copil le-a învățat atunci când mama sa credea că el nu se uită la ce face ea…
”Când tu credeai că eu nu mă uitam, am văzut cum ai prins pe frigider prima mea pictură și imediat mi-am dorit să mai pictez încă una…
Când tu credeai că eu nu mă uitam, te-am văzut cum hrăneai o pisică bolnavă de pe stradă și am învățat că este bine să fii bun și blând cu animalele…
Când tu credeai că eu nu te vedeam, am văzut cum mi-ai făcut prăjitura mea preferată și am înțeles că lucrurile mici pot fi speciale în viață…
Când tu nu știai că eu te priveam, am auzit cum te rugai cu voce tare la Dumnezeu și am aflat că întotdeauna există Dumnezeu cu care pot vorbi și am învățat să am încredere în El…
Când tu nu știai că eu te privesc, am văzut cum faci o mâncare și o duci unei prietene care era bolnavă și am învățat că fiecare dintre noi trebuie să avem grijă unul de celălalt… Sau, când tu credeai că eu nu mă uit, te-am văzut cum îți dădeai banii și timpul pentru oameni care nu aveau nimic și am învățat că aceia care au ceva trebuie să dea celor care nu au…”
”Puterea exemplului este colosală, iar copiii aud tot și învață din ceea ce facem, nu din ceea ce spunem”, a subliniat Nicoleta Stănică, care, în continuare, le-a vorbit mamelor despre ”jurnal”. Un ”jurnal de mamă” a cărui primă poveste să fie legată de momentul nașterii copilului ajuns acum în clasa a III-a A, la Școala nr. 2 din Voluntari. Un singur cuvânt, sau o singură propoziție care să descrie cât mai bine acel moment, asta au completat invitatele pe fișele puse la dispoziție în cadrul atelierului. A fost, din nou, un moment emoționant, când doamnele și-au reamintit de bucuria venirii pe lume a pruncilor lor, de responsabilitățile noi pe care le-au primit în postura de părinți.
Fereastra comportamentală
Apoi, o nouă aplicație și …o ”fereastră comportamentală” de completat. ”Imaginați-vă o fereastră prin care puteți privi comportamentul copilului dvs.! Împărțiți spațiul printr-o linie orizontală și, în partea de sus notați un exemplu de comportament acceptabil al copilului dvs. și, în partea de jos, un exemplu de comportament inacceptabil”, le-a spus Nicoleta Stănică, susținând demersul cu propriile exemple, inspectorul școlar fiind, la rândul său, mamă a doi băieți de 24, respectiv 29 ani. S-a concluzionat că acea graniță dintre cele două tipuri de comportamente este una foarte fină, în condițiile în care oamenii sunt diferiți – și implicit și copiii – iar ceea ce unui copil îi este imputat ca inacceptabil, unui alt copil îi poate fi permis cu lejeritate.
”Copiii au nevoie de mesaje sănătoase! Vorbiți-le copiilor ca și cum ar fi cele mai înțelepte, frumoase, magice ființe de pe pământ! Folosiți mai multe căi de a transmite mesaje, prin emoții, povești, acțiuni, jocuri! Alegeți un moment al zilei când amândoi sunteți relaxați și fiți împreună! Fiți atentă și arătați-vă interesată de ceea ce spune! Vorbiți cu copiii și ascultați-i în fiecare zi, fără să-i întrerupeți sau să preluați conducerea conversației!”, au fost câteva dintre sfaturile primite de invitatele la atelier.
Emoționant, până la final…
Finalul workshop-ului a fost extrem de emoționant. Nicoleta Botnariu le-a surprins pe mame cu plicuri bine lipite în care copiii au pus scrisori de apreciere și nu au uitat să deseneze inimioare și floricele. ”Ne-am obișnuit că primim în fiecare an, de 8 Martie, câte ceva frumos din partea copiilor noștri. Ne-am obișnuit ca ei să ne iubească și să ne fie recunoscători. Acum, e momentul să procedăm invers. Să le arătăm și noi recunoștința noastră…”, a spus Nicoleta Stănică, invitând mamele să participe la ultima aplicație.
O inimă pe care fiecare participantă a trebuit să scrie ”poezia mea pentru tine”:
”Când te-am văzut…..
Am simțit……
Și te-am primit….
Cu sufletul plin de …….
Ești pentru mine…..
Ești…..
Îți doresc…..
Te iubesc!”
…….
Mamele au prins inimile pe hârtii colorate, au decorat frumos plicurile, le-au lipit și au plecat fericite spre casele lor, pentru a dărui copiilor lor recunoștința binemeritată!
