Ce trebuie să știi despre ­Postul Paștelui
Teolog Romeo Clinciu

Marile sărbători creştine, Paştele, Crăciunul, Adormirea Maicii Domnului şi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, sunt precedate de perioade de post şi pregătire specială în vederea întâmpinării după cuviinţă a acestor popasuri duhovniceşti. Postul Paştelui, cunoscut în popor şi sub denumirea de „Postul Mare” sau „Postul Păresimilor”, este rânduit de Biserica Ortodoxă ca perioadă de pregătire duhovnicească pentru întâmpinarea, după cuviinţă, a celei mai mari sărbători creştine – Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Postul Paştelui durează şapte săptămâni (48 de zile), fiind cel mai lung şi cel mai aspru dintre posturile de durată din timpul anului.

Cum se ţine corect postul

În ceea ce priveşte dis­poziţiile referitoare la mo­dalitatatea de pos­­­­tire, majoritatatea cărţilor de cult prescriu obligaţia de a se ţine aju­nare sau „post ne­gru” (abţinerea totală de la mâncare şi băutură) în primele două zile şi în ultima săptămână a postului (Săptămâna Pa­ti­milor), până la timpul ceasului al IX-lea bi­sericesc (aproximativ orele 15.00-16.00), după care se poate consuma puţină pâine şi apă. Pentru restul postului se re­comandă ca în zilele de luni până vineri să se consume o singură dată pe zi, spre seară, mâncare uscată, adică pâine, fructe uscate sau seminţe, legume şi apă, iar în zilele de sâmbătă şi duminică se îngăduie să se mănânce, de două ori pe zi, legume fierte, untdelemn şi puţin vin. De asemenea, în ziua de Bunavestire (25 martie) şi în duminica Floriilor se face dezlegare la untedelemn, vin şi peşte.

Toate aceste re­guli privitoare la Postul Paştelui, ca de altfel şi la celelalte posturi, au în vedere, în primul rând, pe vieţuitorii din mânăstiri, care respectă întru totul regula postului. Ele însă nu trebuie să fie străine nici credincioşilor de rând, mai ales că postul constituie un mijloc de pu­rificare şi înălţare su­fletească. De obicei însă, majoritatea cre­din­­­cioşilor practică aşa numitul post comun sau obişnuit, în care se admite consuma­rea mâncărurilor gătite din alimente de origine vegetală (inclusiv untdelemnul), excluzându-se orice aliment de pro­venienţă animală (car­­nea, inclusiv cea de peşte, untura sau gră­si­mea, ouăle, laptele şi toate derivatele lui). Mai mult decât atât, potrivit prevederilor Sfân­tu­lui Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 27 februarie 1956, copiii până la vârsta de şapte ani sunt scutiţi de ţinerea postului, iar copiii între 7 şi 12 ani, precum şi bătrânii şi bolnavii sunt dezlegaţi să consume peşte, icre, ouă, lapte şi brânză.

Alte interdicţii ale postului

În afara acestor re­guli de postire pe care ar trebui să le respecte, credincioşii trebuie să se ferească de lucrurile care nu se potrivesc cu ca­racterul sobru al postului. Mă refer ­aici la ofi­cierea nunţilor şi serba­rea zilelor onomastice şi de naştere, care de obicei se fac cu pe­treceri zgomotoase şi la care este mai greu să se prepare „mâncăruri de post”. De aceea, Biserica a şi dispus să nu se oficieze nunţi în Postul Paştelui, ca de altfel şi în celelalte posturi, decât numai cu dispense din partea chiriarhului.

Pe lângă toate acestea, trebuie să ţii sea­ma şi de sensul spiri­tual al postului, care nu constă numai în ab­ţi­ne­rea voluntară de la mân­care şi băutură, ci în­tr-o străduinţă neînce­tată de a domina cu spiritul, cu voinţa, toate patimile, poftele, instinctele şi pornirile inferioare ale trupului. De aceea, postul trebuie să fie completat şi cu alte virtuţi şi acte creştine precum rugăciunea, căinţa, smerenia, milostenia ş.a.