Ca în fiecare an, în prima zi de vineri de la Învierea Domnului se cinstește Izvorul Tămăduirii, praznic închinat Sfintei Fecioare Maria cu scopul de a aminti tuturor rolul pe care aceasta l-a avut în lucrarea mântuirii oamenilor. În această zi mare, se merge la biserică dis-de-dimineață, se ia apă sfințită, apă care are puterea de a ne alina suferința și de a ne feri de rele.
La Izvorului Tămăduirii, în toate locașele de cult de religie ortodoxă din țară, slujitorii săvârșesc slujba praznicului și sfințesc apele. Apa aceasta poartă denumirea de Agheasma Mică și are nenumărate efecte benefice asupra stării de sănătate și nu numai. Ca printr-un miracol, agheasma nu se strică, deci o putem folosi multă vreme de aici înainte. Chiar și în situații delicate în care ne confruntăm cu anumite probleme de sănătate, pierderi, distrugeri etc. Ce se întâmplă la biserică? Preoții sfințesc apa prin invocarea Sfântului Duh, stropesc cu ea credincioșii veniți să se reculeagă în Casa Domnului și apoi înalță rugăciuni la Ceruri pentru sănătatea, ocrotirea și mântuirea acestora. Se fac rugăciuni pentru întreg poporul, pentru țara aceasta și conducătorii ei. Este foarte bine să ducem apă sfințită acasă și să stropim cu ea încăperile, bunurile și pe toți cei ce locuiesc împreună cu noi. Este bine să bem câte o gură de agheasmă dimineața pe stomacul gol, deschizându-ne sufletul către Divinitate. Bolnavilor din preajma noastră le va ameliora suferințele. De altfel, scopul sfințirii apei este alungarea duhurilor rele, arătărilor urâte și rele, și vindecarea bolilor sau ameliorarea simptomelor.
Sfințirea apelor la Izvorul Tămăduirii legată de minunile Maicii Domnului
De ce sărbătoarea de vineri poartă numele de Izvorul Tămăduirii și de ce se sfințesc apele în această zi? Denumirea Izvorul Tămăduirii vine de la o serie de minuni care au fost săvârșite la un izvor din apropierea Constantinopolului. Din cele mai vechi scrieri se știe că înainte de a deveni împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure situată în apropiere de Constantinopol. Într-una din zile, aici a întâlnit un bătrân orb și însetat care i-a cerut să-i dea apă și să-l ducă la cetate. Dar Leon s-a întristat pentru că nu era nicio sursă de apă împrejur. La un moment dat, a auzit glasul Sfintei Fecioare spunând: “Nu te mai osteni, căci apa e aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure și luând cu mâinile apa tulbure potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați”. Leon dă ascultare Maicii Domnului și găsește un izvor din care îi dă orbului să bea. Îi spală fața cu apă, iar bătrânul începe să vadă.
La apa care vindecă se află un sfânt lăcaș
De la sfinții părinți aflăm că atunci când Leon a ajuns mare împărat, a construit o biserică lângă apa tămăduitoare. Nu a trecut mult până când, împăratul Justinian care suferea de o boală incurabilă, s-a însănătoșit după ce a băut apă din acest izvor. În semn de mulțumire, el a construit o biserică și mai mare pe care, din păcate, turcii au distrus-o după sute de ani. În secolul al XIX-lea, la Istanbul a fost construită actuala biserică, la subsolul căreia se află un paraclis cu izvorul tămăduitor. Este cunoscut faptul că ani de-a rândul, apa de la acel izvor a vindecat foarte mulți bolnavi cărora medicii nu le dădeau nicio șansă.
