Îndemnând lumea la sporirea în credință și în rugăciune, ieri, în Duminica a 5-a după Rusalii, părintele Iulian Popescu, parohul Parohiei Balotești le-a vorbit credincioșilor care au asistat la Sfânta Liturghie săvârșită în biserica monument istoric din localitate despre alungarea diavolilor și mântuirea oamenilor (Matei 8, 28-34; 9-1). Iată cele-a transmis părintele credincioșilor!

”Iubiți credincioși!
Universul întreg vorbește despre măreția și înțelepciunea lui Dumnezeu, după cum spune David înțeleptul în Ps.18, 1-2.
Unii oameni (evreii), deși au văzut pe Fiul lui Dumnezeu făcând minuni totuși nu l-au mărturisit ca Dumnezeu și au tăgăduit. La fel și Apostolii, văzând pe Iisus potolind vântul și marea, s-au întrebat: „Cine este Acesta încât și vântul și marea ascultă de El?” Matei 8-27, nemărturisind că este Dumnezeu.
De aceea, Iisus îi duce pe ucenicii Săi în două orașe, ca să le arate cum îl mărturisesc diavolii pe El că este Dumnezeu și cât de greu o duc oamenii care nu cred în El și duc o viață diabolică, fiind posedați și conduși de diavol spre fapte rele. Ei se tem numai de Dumnezeu, de aceea îi zic lui Iisus:” Ce este nouă și Ție, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit mai înainte să ne chinuiești?
Minunea vindecării celor doi demonizați se petrece în două localități de pe malul lacului Ghenizaret, Gadara și Ghergheasa, în care locuiau demonizații. Iisus nu le spune numele fiindcă nu erau scrise în cartea vieții.
Cei doi oameni demonizați erau fioroși și agresivi. Nimeni nu putea trece pe drumul acela, ei nu puteau fi legați fiindcă se dezlegau, erau goi și locuiau în morminte. Goliciunea trupului lor arăta goliciunea sufletelor lor, care nu puteau să gândească și nici să facă fapte bune.
Demonizații erau simple unelte în mâna diavolilor, care îi conduceau tiranic.
Diavolul simte prezența lui Dumnezeu, care îl arde și îl chinuie. De aceea, diavolii îi cer lui Iisus să nu-i ducă în iad, în întunericul de sub pământ, ci să-i lase să intre în porci. Vindecarea celor doi oameni este mai mare decât învierea lor din morți fiindcă mai întâi Iisus eliberează sufletele lor din mâna diavolilor și apoi le întoarce sănătoase în trupuri, dând sănătate și mântuire lor.
Diavolul este un distrugător al omului: el produce boala și suferința trupului, pierderea lucidității minții și frica celorlalți. Sf. Pavel îl numește un ghimpe în carne, II Cor. 12-7. Cât este în trupul omului, caută să pună mâna pe suflet și, ajungând în minte, îl comandă pe om la fapte rele.
Sf. Haralambie, vindecând un om demonizat, îl întreaba pe diavol cum a intrat în acel om. Diavolul îi răspunde: „Eu i-am dat un gând acestui om să-i fure averea vecinului. Și ca să-l fure i-am pus în minte ca să-l ucidă. De aceea, de 30 de ani locuiesc în el”.
Diavolii așteaptă cu frică judecata lor și pedeapsa în focul iadului. De aceea, până la judecată, diavolii îl roagă pe Iisus să-i lase să intre în turma de porci care pășteau acolo. Diavolii au frică de Iisus, judecătorul lor, și nu pot să-l chinuiască pe om mai mult decât poate omul să sufere sau decât îngăduie Dumnezeu. Iov a fost chinuit de diavol atât cât i-a îngăduit Dumnezeu: mai întâi îi omoară copiii și animalele și apoi îl îmbolnăvește cu lepra. Totuși Dumnezeu nu îngăduie diavolului să-l omoare pe om. Harul Lui limitează puterea distrugătoare a diavolului, care ar putea ucide toți oamenii într-o clipă.
După ce Dumnezeu le-a îngăduit să intre în turma de porci, toți porcii s-au aruncat în mare și s-au înecat. De ce a îngăduit Dumnezeu uciderea porcilor?
1. Ca să arate cât de mare este valoarea unui suflet mântuit, care valorează mai mult decât tot universul și mai mult decât 2000 de porci;
2. Ca să alunge din stăpânii porcilor patima lăcomiei și să-i învețe folosul postului;
3. Ca oamenii să înțeleagă suferința celor demonizați și să fie recunoscători lui Dumnezeu, care i-a apărat de diavoli.
Locuitorii din cele două cetăți nu înțeleg minunea vindecării demonizaților, nici pericolul în care se aflau cu diavolii lângă ei și își plâng pierderea porcilor. Ei îL roagă pe Hristos să plece din cetățile lor.
Hristos pleacă ca un biruitor al diavolilor și mântuitor al oamenilor. A venit, a văzut, a învins și a tăcut!
Sunt multe exemple în Pateric de călugări care au fost amăgiți și înșelați de diavoli.
Diavolul se preface în inger luminat și o perioadă de timp dă sfaturi bune călugărilor singuri, neascultători, mândri, lacomi, leneși și desfrânați până îi convinge să asculte de el. După aceea diavolul le dă sfaturi rele. Clement Alexandrinul spune că „diavolul poate spune adevărul atât timp cât îl convinge pe om să se încreadă în el. Apoi îi dă sfaturi rele căutând suferința trupului și pierderea sufletului”.
Iubiți credincioși!
– Să înțelegem din minunea vindecării oamenilor puterea lui Dumnezeu față de răutatea diavolilor;
– Să ne păzim mintea cu rugăciune și simțurile cu înfranare și post de gândurile și poftele rele care ne chinuie și ne împing la fapte rele;
– Să ne curățim mintea și trupul prin taina Spovedaniei ca să ne eliberăm de asuprirea diavolului;
– Să alergăm la Dumnezeu atunci când simțim în trupul nostru o lucrarea rea, o boală necunoscută, o neliniște care ne obsedează sau o poftă care ne chinuie. Toate acestea ne reduc libertatea și ne fac să ne simțim ca într-un mormânt fără viață și libertate.
Oamenii care nu vor să-L cunoască pe Dumnezeu trăiesc în întunericul necunoștinței, crezând în forțe obscure, superstiții și în amăgirile diavolului. Acei oameni sunt întunecați la minte, necunoscând adevărul și neavând libertate de alegere între bine și rău. Ei vor trăi tot timpul având o lucrare a diavolului asupra lor care îi îndeamnă la nesupunere, la autodistrugere și la fapte rele împotriva celorlalți.
Dumnezeu alungă diavolii și dă sănătate trupului și libertate sufletului de a alege binele și de a-l face. Amin! (Părintele Iulian Popescu)
FOTO: CRESTINORTODOX.RO