În comuna Domnești, la o azvârlitură de băț de primăria localității, funcționează Centrul Județean Ilfov de Asistență Medico-Socială pentru Bolnavi Cronici. Aici sunt internați năpăstuiți ai sorții care suferă de boli cronice, bătrâni uitați de rude, care nu se mai pot îngriji singuri, sau cărora li s-au luat casele prin tot felul de tertipuri și escrocherii.
Centrul de asistență medico-socială, nu-i „acasă”
Clădirea care adăpostește așezământul a fost construită la începutul anilor ’50 și aparținea Comitetului Raional de Partid. În 1961, ea a fost transformată în spital comunal, pentru ca în 2005, prin Hotărârea Consiliului Județean Ilfov, să primească actuala destinație. Capacitatea centrului este de 50 de locuri și, teoretic, perioada de internare este de 6 luni. Ea este, însă, cu greu respectată, mai ales în cazul celor care nu mai au unde locui și care nu pot fi azvârliți, pur și simplu, pe stradă. În pre-zent, instituția este condusă de dl. Cristian Ghidoveț și numără 35 de angajați. „Numărul de locuri este absolut insuficient pentru câte solicitări sunt”, ne spune dl. Ghidoveț. „Ca și personalul, de altfel. Avem 35 de angajați, printre care un medic și un psiholog, angajați part-time, 6 asistente și 15 infirmiere. Aceștia au grijă, zi și noapte, de cei 52 de asistați pe care-i avem acum. Ar mai fi nevoie de încă un bucătar, un instalator, un electrician, câteva femei de serviciu și infirmiere. Dar cea mai mare problemă este clădirea, care are nevoie urgentă de reabilitare. Noi nu am mai putut interveni, deoarece există la CJ un proiect pe fonduri europene și până la de-mararea acestuia noi nu avem voie să facem ceva. Oricum, proiectul este foarte generos și va schimba totalmente înfățișarea clădirii, care va fi prevăzută chiar și cu un lift exterior. Tot ce am putut realiza, a fost repararea spălătoriei, ale cărei utilaje sunt din 1970, externalizarea acestui serviciu dovedindu-se nerentabilă”, a mai precizat domnia sa.
Dl. director ne-a mai informat cu privire la condițiile care trebuie îndeplinite pentru a se face internarea într-un astfel de centru. Pentru a fi eligibil, asistatul trebuie să fie locuitor al județului. El va fi primit aici în urma unei anchete sociale efectuate de departamentul de asistență socială din cadrul primăriei localității. Deseori aceste anchete sociale sunt demarate la sesizările cetățenilor care constată că vecinii lor nu se mai pot îngriji sau întreține, fie că sunt bolnavi și nu au rude care să-i ajute, sau au fost abandonați de acestea. În urma avizului medicului de familie, dacă au fost îndeplinite toate criteriile, bătrânii pot ajunge să beneficieze de îngrijirile din acest centru. Din păcate, însă, locurile sunt puține, iar lista de așteptare este din ce în ce mai lungă.
Lupta cu sărăcia
Directorul Ghidoveț face mari eforturi pentru a menține, în aceste condiții, asistența socială și medicală în acest centru la standarde cel puțin decente. Bugetul instituției este de 1,9 milioane de lei, cheltuielile lunare/asistat se ridică la 3000 de lei/lună, iar norma de hrană pentru pensionarii așezământului atinge „fabuloasa” sumă de 8,30 lei. Cu toate acestea, directorul reușește să se descurce. O mică parte din fonduri provine și de la cei internați care au venituri, și care varsă 50% din acestea în conturile centrului. Dar aceștia sunt destul de puțini. Noroc cu părintele protopop Macovei și cu alți oameni din comună, care, cu prilejul unor parastase, îm-part hrană pentru cei aflați în suferință, una dintre cele mai asidue binefăcătoare fiind chiar interpreta Angela Similea. Astfel, prin aceste donații, centrul reușește să îmbunătățească alimentația celor internați aici.
„Mai avem o problemă”, ne mai spune directorul. „La parterul clădirii mai funcționează și un centru de primire a minorilor, centrul „Piticot”. Nu mi se pare normal ca în aceeași incintă să coabiteze oameni bătrâni, oameni bolnavi și copii. Lăsând la o parte faptul că suprafața de la parter ar putea asigura norma de spațiu, care cu greu poate fi respectată și ea ar putea fi folosită pentru bătrânii nedeplasabili pe care, în prezent, îi cărăm cu pătura.”, conchide dl. Ghidoveț.
În vizită la tanti Florica și nea Costică
Suntem invitați să vizităm centrul de asistență. Ca și pe dinafară interiorul are un aer ușor vetust. Curățenia, însă, este la ea acasă. Pe alocuri mai vezi bucăți de tencuială căzută, dar directorul ne spune că nu a avut voie să facă reparații până nu demarează lucrările de reabilitare din fonduri europene. Saloanele sunt luminoase, așternuturile sunt curate, în ciuda faptului că unii pacienți, care nu se mai pot deplasa la toaletă, trebuie să poarte „pempărși”. Bătrânii par foarte bine îngrijiți și ne pri-vesc cu curiozitate, stând, cei care mai pot, în capul oaselor, alții întinși pe paturi. Doar o mică parte din ei mai primesc, rareori, vizite. Mulți nu au mai rude, sau sunt abandonați de acestea și sunt condamnați să și trăiască zilele în dor și singurătate. Dl. director ne-o prezintă pe veterana centrului. O cheamă Floarea Cristea, sau tanti Florica, cum o alintă personalul și are 96 de ani. „Locuiește” aici din 2008 și nu mai are pe nimeni. „Nu mai știu, maică, câți ani mai am și de când sunt aici”, ne mărturisește cu ochii ușor înlăcrimați tanti Florica. „Dar e bine aici, îmi place…”, spune ea cu glasul tremurând din cauza vârstei venerabile. Îi urăm multă sănătate și mergem în salonul alăturat unde l întâlnim pe veteranul bărbaților din Centru, nea Costică Nedelcu. El este ceva mai „tinerel”, nu are decât 90 de ani. Îl întrebăm de sănătate. „Sunt de 18 ani aici(evident, nu este adevărat, n.r.). Da’ o duc bine aici. Am probleme cu inima, de câțiva ani nu mai pot să merg și nu prea mai aud. Da’ am o pensie frumușică, 11 milioane. Nu mai am pe nimeni, da’ acum îmi doresc doar sănătate”, ne spune nea Costică cu o undă aproape insesizabilă de optimism în glas.
Plecăm din Centrul de Asistență Medico-Socială cu convingerea că bătrânii internați aici se află pe mâini bune și că finalizarea proiectului de reabilitare va transforma acest centru, atât de necesar pentru cetățenii defavorizați ai Ilfovului, într-unul la standarde europene.
