În era copiilor care cresc cu ferma convingere că vaca are culoarea mov şi marmotele chiar învelesc ciocolata în staniol, părinţii, bunicii, educatorii şi învăţătorii tre-buie să pună frână neştiinţei frumos ambalate. De ce? Copiii lor cresc paralel cu viaţa reală din motive vecine cu snobismul dar şi cu terapia.
Nu, nu e normal ca un copil să râdă de un alt copil ai cărui părinţi au o vacă, cu atât mai mult cu cât, atât copilul care râde cât şi copilul care are vacă au ocazia să locuiască la 10-15 km de Bucureşti. Sunt minunatele cuceririle ştiinţei şi tehnicii, dar dacă prezenţa lor îmi îmbolnăveşte copilul, eu stau mai departe la telenovele fără să mi pese? E bine oare că am ajuns să ne ducem copiii la muzeu doar pentru a vedea ceva normal ca o văcuţă?
Cum a apărut Ferma animalelor?
Din cele câteva motive enumerate mai sus dar şi din multe altele, Andreea Manea s-a hotărât să înfiinţeze în orașul Pantelimon o fermă a animalelor, similară cu ce-le vizitate în Marea Britanie. Desigur, o astfel de firmă nu poate fi doar un simplu plan de afacere pus rece pe hârtie A4. Andreea Manea a crescut la ferma de vaci unde lucra tatăl ei, Mihai Petcu, renumit medic veterinar şi actualul proprietar al fermei de vaci alăturată Fermei animalelor.
„Din dragostea mea de copil faţă de vaci, iubire insuflată de tata, la o cotitură a carierei m am gândit că iubirea mea de-o viaţă ar putea fi transformată în ceva fru-mos în primul rând pentru cele două fete ale noastre, dar şi pentru alţi copii”, povesteşte Andreea Manea.
Înfiinţată în 2009, ferma a funcţionat pe 1 ha pentru ca astăzi 2,5 ha să adăpostească oi, căpriţe, porci vietnamezi, raţe, gâşte, ponei, catâri, găini, cocoşi, viţei, arici, nutrii, papagali şi porcuşori de Guineea. Pe timp de vară toate activităţile se desfăşoară afară şi astfel micuţii au ocazia să vadă cum se mulge o văcuţă, să se plimbe cu poneii (contra cost), să hrănească iepuraşii şi căpriţele.
De ce un bilet costă 9 lei
Bucuria Andreei Manea este însă umbrită de ceea ce este „în spatele scenei”, din punctul de vedere al organizării, al asigurării calităţii. „Mulţi părinţi sunt supăraţi că biletul costă 9 lei pentru ei la sfârşit de săptămână şi 7 lei de luni până vineri. Dar, eu ca societate, din 9 lei dau statului circa 40% prin TVA şi impozitul pe venit iar restul trebuie să-mi ajungă să cumpăr hrană animalelor şi să dezvolt afacerea. Profitul material nu este întotdeauna cel pe care şi-l imaginează vizitatorii, de unde şi preţul”, nuanţează doamna Manea. Plimbându-ne pe aleile pline de „uralele” locuitorilor fermei, vorbele curg şi aflu că uneori părinţii vor ca parcul să fie deschis până la 11 noaptea, că uneori reclamă faptul că turul cu poneii s-a încheiat cu două secunde mai devreme şi că unii ar vrea lapte special de cafea când alături există una dintre cele mai vechi şi mai bine întreţinute ferme cu vaci de lapte.
„Posibilitatea oferită părinţilor de a cumpăra pentru copiii lor lapte adevărat de alături, de la ferma de vaci, îi descumpăneşte. Mi-am crescut fetele cu lapte curat şi sunt sănătoase tun, povestesc aceasta mereu mămicilor. Cu toate acestea, părinţii refuză să ofere copiilor grăsimi şi mi spun mereu că laptele de vacă nu este reco-mandat copiilor.” spune Andreea Manea cu mâhnire şi uimire.
Ferma animalelor este, deocamdată, singura de acest gen din ţară şi deja, miile de copii care au vizitat-o în cei trei ani de la deschidere, au alte repere şi amintiri extraordinare. Mulţi se reîntorc pentru a vedea animalele şi în alte anotimpuri şi, dacă echipa noastră a fost entuziasmată la vederea unui superb fazan argintiu, nu ne este greu să ne imaginăm ce poartă spre cunoaştere şi normalitate li se deschide celor mici. Arătaţi le copiilor o vacă. De acolo, viaţa se va desfăşura altfel pentru ei.
„Uite, mami, gâsca!”
Andreea Manea (foto) vorbește cu o bucurie nemărginită despre copii și reacţiile lor în faţa animalelor. „Mi-a fost dat să aud și să văd reacţii dintre cele mai neobișnuite. Copii care credeau că bivolii sunt hipopotami și poneii urși. Copiii sunt fascinaţi când descoperă de unde vine laptele, de fapt, și toată bucuria lor ne-a depășit așteptările. Am avut la sfârșit de săptămână și 2000 de copii astfel că am mobilizat tot personalul, am chemat-o și pe mama să fie ghid.” În vizite cu familia la sfârșit de săptămână sau cu clasa de la „grădi” sau școală, copiii crescuţi între betoane descoperă originile, nici mai mult, nici mai puţin, căpătînd astfel noţiuni exacte și imagini de neuitat și, mai ales, de neconfundat.
