Europa 2020 este strategia de coordonare a politicilor economice pe care Uniunea Europeană a adoptat-o în 2010 pentru o perioadă de 10 ani.
Concret, Uniunea Europeană şi-a fixat 5 obiective ambiţioase pe care doreşte să le atingă până în 2020, în materie de ocupare a forţei de muncă, inovare, educaţie, incluziune socială şi energie împreună cu lupta contra schimbărilor climatice. Mai clar, cele 5 obiective înseamnă:
Taxa de ocupare a forţei de muncă: trebuie să depăşească 69% pentru populaţia între 20-64 de ani şi cel puţin 75% printr-o mai mare participare a femeilor, a angajaţilor seniori, precum şi o mai bună integrare a emigranţilor în manufactură.
Cercetare şi Dezvoltare: obiectivul UE este să investească 3% din PIB în acest domeniu şi pentru aceasta, Comisia Europeană va concepe un indicator care să reflecte intensitatea cercetării şi dezvoltării.
Mediu: Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la cel puţin 20% în raport cu anul 1990 şi chiar cu 30% dacă sunt condiţii favorabile; mărirea la 20% din consumul total de energie a surselor din energie alternativă şi creşterea cu 20% a eficacităţii energetice.
Nivelul de educaţie: reducerea absenteismului şcolar la mai puţin de 10% şi mărirea la cel puţin 40% a proporţiei populaţiei între 30-34 ani care să fi obţinut o diplomă de învăţământ superior sau care au făcut studii echivalente.
Incluziunea socială: reducerea sărăciei în rândul celor 20 de milioane de persoane care riscă să fie confruntate cu acest flagel.
Pentru ca aceste 5 obiective să fie atinse, a fost stabilit un sistem de guvernanţă economică bazat pe 3 principii: un program economic întărit supus unei supravegheri atente; acţiuni pentru a păstra stabilitatea zonei euro; acţiuni pentru întărirea sectorului financiar.
Toate aceste strategii sunt supuse “semestrului european” ce se desfăşoară în fiecare an pentru a coordona politicile structurale, macroeconomice şi bugetare ale statelor membre UE.
Calendarul “semestrului european” este următorul: În ianuarie, Comisia publică de creştere care fixează priorităţile UE pentru stimularea creşterii şi creării locurilor de muncă pentru anul în curs. În martie, şefii de state şi de guverne studiază prognoza de creştere pentru a formula liniile directoare. În aprilie, statele membre îşi prezintă programele de stabilitate sau de convergenţă. În iunie Comisia examinează programele şi, dacă este cazul, face recomandări fiecărui stat în parte. Şi, la sfârşitul lunii iunie-începutul lui iulie, Comisia adoptă formal recomandările pentru fiecare ţară.
