Ziua de vineri este o zi sfântă pentru toţi creștinii ortodocși. Fiind prima vineri de la Învierea Domnului, se cinstește Izvorul Tămăduirii, praznic închinat Sfintei Fecioare Maria cu scopul de a aminti tuturor rolul pe care aceasta l-a avut în lucrarea mântuirii oamenilor. În această zi mare, mergi la biserică dis-de-dimineaţă, ia apă sfinţită și folosește-o cu încredere. Este aghiasma mică, apă cu putere tămăduitoare.
Apa sfinţită la Izvorul Tămăduirii îţi alină suferinţa şi te fereşte de rele
Aghiasma Mică e leac pentru boli
Așadar, cea mai importantă zi din Săptămâna Luminată este vinerea Izvorului Tămăduirii. În toate locașele de cult de religie ortodoxă din ţară, slujitorii oficializează slujba praznicului și sfinţesc apele. Apa aceasta poartă denumirea de Aghiasma Mică și are nenumărate efecte benefice asupra stării de sănătate și nu numai. Ca printr-un miracol, aghiasma nu se strică, deci o poţi folosi multă vreme de aici înainte. Chiar și în situaţii delicate în care te confrunţi cu anumite probleme de sănătate grave, pierderi, distrugeri etc. Ce se întâmplă la biserică? Preotul sfinţește apa, stropește cu ea credincioșii veniţi să se reculeagă în Casa Domnului și apoi cântă troparul: “Mântuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvântează moștenirea Ta, biruinţa binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea Ta păzește pe poporul Tău.”
E bine să duci apa sfinţită acasă și să stropești cu ea încăperile, bunurile și pe toţi cei ce locuiesc cu tine. Bea câte o gură dimineaţa pe stomacul gol, spală-te pe faţă, dă-o bolnavilor din preajma ta și le va ameliora suferinţele. Scopul sfinţirii apei este alungarea duhurilor rele, arătărilor urâte și rele, și vindecarea bolilor sau ameliorarea simptomelor.
Minunea Sfintei Fecioare
Denumirea de Izvor al Tămăduirii vine de la o serie de minuni care au fost săvârșite la un izvor din apropierea Constantinopolului. Din cele mai vechi scrieri se știe că înainte de a deveni împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure situată în apropiere de Constantinopol. Într-una din zile, aici a întâlnit un bătrân orb și însetat care i-a cerut să-i dea apă și să-l ducă la cetate. Dar Leon s-a întristat pentru că nu era nicio sursă de apă împrejur. La un moment dat, a auzit glasul Sfintei Fecioare, spunând: “Nu te mai osteni, căci apa e aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure și luând cu mâinile apa tulbure potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”. Leon dă ascultare Maicii și găsește un izvor din care îi dă orbului să bea. Îi spală faţa cu apă, iar bătrânul începe să vadă.
Lăcașul sfânt de la apa care vindecă
De la sfinţii părinţi aflăm că atunci când Leon a ajuns mare împărat, a construit o biserică lângă apa tămăduitoare. Nu a trecut mult până când, împăratul Justinian care suferea de o boală incurabilă, s-a însănătoșit după ce a băut apă din acest izvor. În semn de mulţumire, el a construit o biserică și mai mare pe care, din păcate, turcii au distrus-o după sute de ani. În secolul al XIX-lea, la Istanbul a fost construită actuala biserică, la subsolul căreia se află un paraclis cu izvorul tămăduitor. Este cunoscut faptul că ani de-a rândul, apa de la acel izvor a vindecat foarte mulţi bolnavi cărora medicii nu le dădeau nicio șansă.
Acatistul Izvorului Tămăduirii
Dumnezeiesc izvor al Raiului, Fecioară şi Maică cerească,
Pe tine te numim după vrednicie, căci curgerea şi darul izvorului tău
Au străbătut în cele patru părţi ale pământului, care se acoperă pururea cu străine minuni,
Din apa ce se dă spre băut tuturor celor ce cer.
Pentru aceasta bucurându-ne toţi creştinii, cu credinţă alergăm la izvorul tău,
Scoţând totdeauna apă, cu sfinţenie şi cu dulceaţă zicând:
Bucură-te, izvorul curgător de tămăduiri,
Bucură-te, că în dar reverşi din destul, bogate vindecări celor bolnavi,
Bucură-te, că pe cei orbi, ce aleargă la tine, a vedea lămurit îi faci,
Bucură-te, că pe mulţi şchiopi i-ai îndreptat,
Bucură-te, că pe slăbănogi i-ai întărit,
Bucură-te, că prin turnarea apei de trei ori pe cel mort, l-ai vindecat,
Bucură-te, minune străină, acoperită pururea de slava Celui Preaînalt.
Bucură-te, că pe Tine te numim Rai cugetător,
Bucură-te, căci ca o ploaie pe pământ uscat căzând, adăpi sufletele cele însetate de viaţă,
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!
Bucură-te, vindecarea patimilor sufleteşti,
Bucură-te, izbăvirea durerilor şi chinurilor trupeşti,
Bucură-te, voinţa cea bună a lui Dumnezeu către noi cei păcătoşi,
Bucură-te, adevărata îndreptare a celor ce se căiesc înaintea lui Dumnezeu, pentru păcatele lor,
Bucură-te, baie care speli cugetele noastre murdare de fărădelegi,
Bucură-te, Ceea ce ai născut pe Izbăvitorul care în dar curăţă fărădelegile noastre,
Bucură-te, că prin tine, după măsura credinţei se dau vindecări,
Bucură-te, mijlocitoarea bucuriei celei veşnice,
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!
