Spaima, teama care pune stăpânire pe sufletul și pe mintea ta au un singur leac – credinţa în Dumnezeu. Tratamentele medicale, consilierea psihologică și alte forme de terapii sunt doar adjuvante care nu vindecă, ci schimbă starea de dispoziţie temporar. Tămăduirea vine numai din desprinderea de lucrurile pământești și lăsarea grijilor în seama Domnului având convingerea că El te va ajuta să ai tot ceea ce-ţi trebuie.
Crede în promisiunea lui Dumnezeu
„Căutaţi mai întâi împărăţia Domnului și toate acestea se vor adăuga vouă” este un verset din Biblie, plin de înţelepciune și învăţăminte. Atunci când îţi simţi sufletul și mintea tulburate de spaimă trebuie să conștientizezi că această stare de teroare este rezultatul unei credinţe ce nu are rădăcini puternice. Crezând cu tărie în Dumnezeu și în faptul că îţi poartă de grijă în permanenţă, vei fi ferit de orice obstacole, rătăciri, întâmplări care îţi pot aduce pierderea, durerea, distrugerea și chiar moartea. Patima fricii care îţi tulbură sufletul și-i îngreunează drumul spre duhul divin, e întreţinută de duhuri necurate. De aceea, calea spre vindecare este punerea grijilor în seama lui Iisus Hristos, Cel ce s-a răstignit pe cruce și cu sângele Lui te-a răscumpărat. Prin jertfa lui Hristos, Dumnezeu ţi-a salvat sufletul de la moarte și ţi-a ferit picioarele de cădere. Nu-ţi pune încrederea în propriile forţe și gânduri. Indiferent de ce este produsă ea, frica exagerată este produsul unei credinţe slabe în cuvântul Domnului.
Aștepţi eliberarea? Nu alunga orice teamă
În procesul de vindecare a fricii nu trebuie să alungi chiar orice stare de teamă pe care o simţi. De ce? Explicaţia este simplă. Frica a fost lăsată de Dumnezeu ca să ne aducă mântuirea și prin ea îţi vei găsi slava, te vei elibera de păcate. Tatăl nostru Creator a sădit teama ca mijloc de mântuire. “Omul trebuie să-și convertească frica pătimașă și s-o întoarcă spre Dumnezeu. Bazându-se pe una și aceeași tendinţă a sufletului, cele două feluri de frică se exclud una pe alta. De aceea, un remediu pentru frică este frica de Dumnezeu. Astfel, locul fricii bolnave este luat de frica mântuitoare, care este teama de Dumnezeu: „Cel care se teme de Domnul n-are teamă de nimic și nu tremură”, spune teologul Marius Corlean.
Nu trebuie să alungi din sufletul și din mintea ta teama de pedeapsă, de judecata Domnului. Vine o zi în care vei da socoteală pentru toate cele lumești, pentru micile plăceri ale vieţii de care te-ai agăţat de-a lungul timpului. Dumnezeu nu te pedepsește pentru că e nemilos și răzbunător. Tu singur îţi induci suferinţa prin păcat.
Nu îţi pierde nădejdea în lucrurile bune care vor veni în viaţa ta – trăiește cu teama că prin păcat ai putea fi privat de ele, dar și cu încrederea că mântuirea îţi va aduce rezolvările problemelor care te macină.
Nu trebuie să alungi frica de Dumnezeu căci prin ea vei ajunge să obţii deplinătatea iubirii de Dumnezeu. Tot teama te conduce spre eliberarea profundă.
Rugăciunea care-ţi aduce liniștea sufletească
Doamne, cu Tine nu mi-e teamă de nimic,
Căci Tu faci să curgă prin mine izvoare de apă vie.
Când sufletul mi-e prins în lanţul disperării,
La Tine îmi ridic glasul cu credinţă,
Și Tu pornești degrabă în ajutorul meu.
Îmi dai drumul din temniţă și mă scoţi în loc larg,
Pe câmpii mângâiate de soare,
Unde iarba fragedă freamătă sub sărutarea vântului.
Când grijile mă copleșesc, îmi deschizi ochii la minunile ce mă înconjoară
Și iată, peste tot zăresc bunătatea Ta!
Când sunt cuprins de teamă,
mă iei de mână,
Și glasul Tău îmi șoptește blând:
Nu te teme, Sunt cu tine!
De aceea, când grijile și temerile năvălesc din nou pe poarta sufletului meu
Și simt că sunt prea slab să le ţin piept,
Vin iar înaintea ta, cu speranţa și cu inima deschisă, spunând:
Ascultă-mi ruga, Tată, căci Tu mă știi pe dinafară și pe dinăuntru
Și pricina tulburării mele nu este ascunsă dinaintea ochilor Tăi.
Ba mai mult, Tu ai în faţă neîncetat, trecutul și viitorul
Și înţelegi că toate temerile mele se nasc pentru că nu-l pot schimba pe primul
Și nu-l cunosc pe al doilea.
Ia-mă sub ocrotirea Ta,
Ascunde-mă în braţele Tale,
Acolo unde niciun rău nu poate să mă atingă,
Acolo unde iubirea învinge orice teamă.
Revarsă lumina Ta în sufletul meu,
Ca prin ea să lupt și să biruiesc.
Căci tu ești Domnul celor ce Te caută,
Puterea celor slabi,
Speranţa celor fără de speranţă,
Și singurul liman în care-mi pot găsi pacea și mângâierea.
Amin!
