„10 metri înapoi, marş!” Marş Valvis, adică, mişcă-te! Aşa ar suna, tradusă într-o comandă cazonă, concluzia unor acte aflate în arhive.
Ce trebuie el să înţeleagă din asta? Negru pe alb, că Lacurile Tâncăbeşti au în mod legal o zonă de protecţie, lată de 10 m. Pe care Valvis a pus stăpânire, făcând rost de un titlu de proprietate. Cum l-a obţinut? Părerea avizaţilor este că pe bază de confuzii „obişnuite, normale”, ale legilor româneşti. Dar şi cu „simpatia curată”, fără niciun interes şi sinceră a unor funcţionari din administraţie. Cazul e în justiţie.
Cum ziceam, ziceam bine
«Când „lumea bună” îşi trage apa la picioare», e un subtitlu care a însoţit această anchetă serial. Şi face referire directă la a rechinii imobiliari, de tip Valvis. Ei şi-au cumpărat terenuri în vecinătatea lacurilor Tâncăbeşti, încălcând abuziv zona de protecţie. Deşi ea este instituită şi apărată legal. Intenţia? Pur şi simplu – cu tupeul binecunoscut al noilor îmbogăţiţi – să-şi asigure accesul exclusiv la apa lacurilor. Numai acest „mic detaliu” ridică de câteva ori valoarea proprietăţii lor.
Şosete invadate de nitraţi
Conflictul juridic între Valvis şi fraţii Parfene, concesionarii de drept – pe o perioadă de 49 de ani – ai Lacurilor Tâncăbeşti s-a deschis. Nu mai reiau amănuntele, le ştiţi din episoadele de până acum.
Numai că apa de la picioarele grecului n-a devenit o realitate estivală. Din arhive, vine o confirmare că acolo s-a încălcat legea. E „apa la galoşi”. Ea îi dă peste cap toată fanfaronada şi aranjamentele afaceristului cu cetăţenie elveţiană.
Urmele din arhive nu se şterg
E vorba despre un act care anulează orice dubiu asupra matrapazlâcurilor făcute. Deocamdată, păstrez în rezervă alte detalii asupra lui. Aşa e firesc. Cazul se dezbate în justiţie şi lucrul ăsta e de respectat. Dar în cuprinsul său se afirmă chestiuni esenţiale. Iată:
„Cu ocazia măsurătorii cadastrale a suprafeţei bazinului Tâncăbeşti 1, în vederea înscrierii în Cartea Funciară, a fost inclusă în suprafaţa bazinului şi o fâşie perimetrală de teren, lată de 10 m, în afara parcelei de păşune P 939, în suprafaţă de 2,3529 ha.
Aşa cum reiese din documentele aferente Contractului de Concesiune nr. 112, din 09.06.2006 (cu societatea fraţilor Parfene n.n.) ca şi a documentelor cadastrale, suprafaţa de 73,486 ha (a lacurilor n.n.) cuprinde şi zona de protecţie a acesteia.
Accesul liber pe aceasta fâşie este necesar pentru diferite lucrări de exploatare, întreţinere şi pază”.
“Baloanele” lui Valvis
Iată ce spunea pişicherul afacerist în urmă cu trei luni, dialogând faţă în faţă cu echipa “Jurnalului de Ilfov”:
JV: “Dinainte să cumpăr am controlat titlul de proprietate, dacă e curat, dacă nu am conflicte cu vecinii. Controlul s-a făcut, s-a dovedit că este zeiss, e foarte frumos, am cumpărat proprietatea. Atât! Eu sunt cinstit”.
Rep: “Aţi controlat dacă nu aveţi conflicte cu vecinii şi iată că acum aveţi, în justiţie”.
JV: “N-am conflicte cu vecinii, iertaţi-mă”!
Rep: “Aveţi cu fraţii Parfene”.
JV: “Parfene poate să vă spună şi dumneavoastră că sunteţi Hitler. Asata înseamnă că sunteţi Hitler”?
Rep: “Dar Parfenii
v-au anunţat că sunt probeme cu zona de protecţie”.
JV: “Eu vorbesc de proprietate. Nu vorbesc de concesionare, domnu’ redactor.”
Rep: “Mă refeream la partea cu zona de protecţie a lacului”.
JV: “Statul e proprietar pe zona de protecţie”.
Rep: “Dar statul le-a concesionat lor”.
JV: “Numai puţin. Zona de protecţia este un caracter al terenului. Nu un titlu de proprietate.” (?! n.n.) “Iertaţi-mă. Sunt inginer arhitect şi eu ştiu mai bine”(!? n.n).
Rep: “Bine, dar mai înainte aţi spus că zona de protecţie e a statului, nu a dv”.
JV: “Zona de protecţie este la mine. Zona de protecţie este la 7 metri de la luciul apei, pe terenul meu. Am obligaţia eu să respect anumite regulamente. Nu înseamnă un alt proprietar. Da. E clar. E clar”? (…)
Rep: “Din păcate pentru dv., lacul este o exploatare comercială. Este o întreprindere piscicolă, nu”?
JV: “Bun”.
Rep: “Ei plătesc pentru asta o redevență anuală. Plătesc pentru dreptul lor de concesiune. E un contract”.
JV: “Da, un contract pe bani. Acum statul mi-a dat mie în proprietate. Nu venim să anulăm legislaţia şi dreptul meu la proprietate. Există o Constituţie aici. Nu demolăm Constituţia pentru că cineva vrea să facă o confuzie. Am dreptate”?
Rep: “Ei au concesiunea pe 49 de ani”.
JV: “Să-şi rezolve chestiunea de proprietate în curtea lor! Eu sunt proprietar conform legii, nu concesionar. Tot conform legii României”!
Ce crede Marx?
Cu un exemplu aproape de film, Grucho Marx, actorul comic de mare spirit, e convins că sunt impostori și pungaşi afaceriștii care răspund afirmativ – repede și senini – la întrebarea dacă sunt cinstiţi. De ce?
Pentru că, imediat după ce îşi clocesc treburile, prima lor grijă este să pară cât mai onorabili cu putinţă. Dincolo de ipocrizie, minciună şi distorsionare a realităţii, vigilenţa lor maladivă pentru imaginea publică este obsedantă şi obligatorie.
E treaba fiecărui cititor pe cine recunoaşte în acest comportament.
(va urma)
Pe Valvis îl așteaptă furtuni ale apelor minerale. „Publicitatea lui e mincinoasă”, zic unii specialiști. Detalii în numărul următor
