Acum 68 de ani lua ființă în România Teatrul de păpuși Țăndărică. Artiști de excepție, actori, regizori, scenografi, au creat spectacole care au încântat inimile a mii de spectatori. Dar dincolo de strălucirea rampei, au existat și oameni, rămași anonimi, fără de care toate acestea nu ar fi putut exista.

Nea Dinu, meșterul cu mâini fermecate

Dinu Carcalețeanu îm­plinește anul acesta 71 de ani. 44 dintre aceștia și i-a petrecut în teatru. Dacă-l vezi nu-i dai mai mult de 50-55. E un bărbat înalt, se ține drept și verde. Are mâini mari, îndemânatice. El este cel pe care aș îndrăzni să-l numesc tata Gepetto, ca-n minunata poveste a lui Carlo Collodi, „Pinocchio“.

Nea Dinu, cum îi spune toată lumea, este cel care, în toți acești ani, a plămădit cu mâinile sale fermecate sute, dacă nu mii, de păpuși și marionete, întruchipând tot atâtea personaje de poveste. 

Lui nea Dinu nu prea-i place să vorbească de­spre sine. Cu greu îi scoți vorbele din gură. El se consideră doar un simplu meșter care și-a făcut cu pasiune meseria timp de aproape 5 decenii.

Se caută ceasornicar, pentru mecanisme de păpuși

„În 1968 aveam 26 de ani.“, îmi spune nea Dinu. “Tocmai terminasem un curs la Arta Lemnului. Am văzut într-un ziar un anunț care m-a făcut să râd: „Teatrul Țăndărică angajează ceasornicar pentru mecanisme la păpuși“, sau cam așa ceva. Mi-a plăcut ideea și m-am prezentat și eu. Știam ce-nseamnă lemnul… Am fost acceptat și uite-așa am ajuns meșter de păpuși.“ Pe vremea aceea, la teatru, de confecționarea păpușilor se ocupa Iulius Șuteu, sculptor și scenograf. El a fost cel care l-a inițiat pe nea Dinu în arta producerii păpușilor. „Scenografii au rolul cel mai important!“, ține să precizeze acesta. “Ei sunt cei care dau înfățișare personajelor. Noi, meșterii,  suntem cei care le plămădim după chipul și asemănarea schițelor acestora, iar actorii sunt cei care le însuflețesc.“ 

Mingică Piciulică

Una dintre păpușile despre care nea Dinu își aduce aminte, pentru că i-a dat mare bătaie de cap, este Mingică Piciulică. Trebuia să arate ca o minge obișnuită, dar din care, la un moment dat, trebuiau să apară un cap, mâini și picioare. Complicat. Lui nea Dinu, însă, i-a venit ideea să apeleze la specialiștii de la fabrica de mingi. Ei i-au confecționat o minge specială, cu fundul gonflabil, reușind, astfel, să rezolve problema. „De multe ori am fost pus în fața unor situații în care trebuia să găsim soluții neașteptate, să inventăm, practic, niște mecanisme unice, eficiente și ușor de mânuit“, spune nea Dinu. Pe Pinocchio, Gepetto de Romania l-a confecționat în vreo trei variante, iar pe Țăndărică în tot atâtea. Alte două păpuși de­spre care își aduce aminte, sunt „Personaj Bizar“ (scenograf Sanda Mitache), din piesa „Ceata lui Țăndărică“, și „Puck“ din „Visul unei nopți de vară“. „Nu pot să uit zâmbetul acelui  Personaj Bizar!…”, își amintește meșterul.

„Meseriași ca Dinu nu mai sunt în țară!“

Multă vreme meșterul Dinu a crezut că această meserie rară va dispărea. S-a gândit mereu că nu mai are cine să-i ia locul. Mai ales că, din punct de vedere financiar, nu credea că ar putea atrage pe cineva. „În această meserie dacă n-ai pasiune și dragoste, mai bine te lași păgubaș!“, spune nea Dinu. S-a ivit până la urmă un om pasionat care să-i calce pe urme.  Este vechi în teatru. Îl cheamă Tudor Manda, fost șef mașinist. I-a plăcut mai mult să facă păpuși, așa că „s-a recalificat“, cum spune el. „Vă spun că meseriași ca Dinu nu mai sunt în țară! Mai ales că n-au mai rămas decât trei ateliere în toată țara: Arad, Iași și noi”, spune nea Tudor.

Anca Dan coase fustele „Soacrei cu trei nurori”

Tudor Manda face ultimele retușuri ale fetei moșului

Zamfira Alexe îmbracă unul dintre viitoarele personaje

Tudor Manda s-a „recalificat“

Spectacolul „Păcală”

Spectacolul „Alice”