Pe 6 decembrie, creștinii ortodocși se bucură de marea sărbătoare a Sfântului Ierarh Nicolae. Moșul blând și bun care lasă în ghetuțe daruri frumoase este considerat ocrotitorul copiilor. Numele său amintește de o credință dreaptă în cuvântul Domnului, de un suflet nobil care a ajutat mulți nevoiași și de foarte multe minuni săvârșite atât în timpul vieții cât și după suirea lui la cer.
Preot Alin-Daniel Dumitru, parohul Bisericii Sf. Nicolae din Buftea
Sf. Nicolae nu a vrut nici să ajungă arhiepiscop, nici să-i fie cunoscute faptele bune și minunile din timpul vieții, nici să câștige atâta popularitate, devenind, pentru mulți, Sfântul care pune daruri în ghetuțe. Dar iată că, parcă după voia Sfântului, în ultima o sută de ani, Moș Crăciun, care împarte daruri în ziua Nașterii Domnului, începe să îi ia cu încetul locul în inimile multor copii, care nu știu că mai multe nume ale lui Moș Crăciun, cum este „Santa Claus”, vin de la numele Sf. Nicolae. Și dacă Santa Claus dă daruri cu nemiluita tuturor, și buni, și răi, astfel încât mulți copii din lume uită să sărbătorească ziua sfântă a Nașterii Domnului, noi, creștinii, nu trebuie niciodată să uităm că Sf.l Nicolae i-a ajutat mereu pe cei în nevoie din dragoste pentru oameni, fiindcă L-a urmat cu adevărat pe Domnul Hristos, învrednicindu-se de a primi harul Său. Se știe că s-a născut în anul 280 d.H. în Patara, o localitate din Lichia (sau Licia), și a plecat la Domnul în jurul anului 342. Lichia se află în Asia Minoră. El a suferit mult pentru dreapta credință. A fost închis de împăratul Dioclețian, unul dintre cei mai mari persecutori ai creștinilor. În închisoare a continuat să-i întărească pe creștinii închiși cu el.
“Învingătorul poporului”…
Tradiția spune că părinții săi erau foarte credincioși, dar nu aveau copii. Într-un târziu, după multe rugăciuni, Dumnezeu le-a îndeplinit dorința și le-a dat un băiat, pe care l-au botezat Nicolae, nume care înseamnă „învingătorul poporului”. Se mai spune că la prima scaldă, deși abia născut, s-a ridicat în picioare în albie și a stat trei ore așa, ceea ce a fost interpretat ca un semn de viitoare sfințenie. Apoi a refuzat să sugă miercurea și vinerea înainte de a se încheia rugăciunile zilei. Acest obicei de a posti l-a păstrat toată viața.
Se știe că încă din copilărie, părinții săi l-au învățat cele de trebuință unui creștin: să se roage și să caute să facă milostenie și fapte bune. A învățat filosofie, teologie și să tâlcuiască Sfânta Scriptură, după cum obișnuiau creștinii din vremea sa. Unchiul său, căruia îi purta numele și despre care se spune că era episcop sau starețul unei mânăstiri din apropiere, i-a îndemnat pe părinți să-l lase să-I slujească Domnului. Părinții au fost de acord și Nicolae a intrat în viața monahală. Când s-a făcut mare, a fost sfințit preot de către unchiul său. Apoi părinții lui au murit în timpul unei epidemii de ciumă. Nicolae a folosit averea moștenită de la părinți ajutându-i pe nevoiași.
…și miluitorul suferinzilor
Ajuns arhiepiscop, Nicolae se îngrijea și de sufletele, dar și de trupurile celor pe care îi păstorea. Știa că, din cauza sărăciei și a nevoilor, oamenii slabi pot să păcătuiască, punându-și sufletele în primejdie. De aceea, umbla neștiut printre locuitorii cetății și îi miluia de câte ori putea. După un timp, a fost o mare foamete în întreaga Lichie. Oamenii nu mai aveau ce mânca. Se spune că un neguțător italian își umpluse corabia cu grâu, să-l ducă în Egipt. Înainte de plecare, noaptea, i s-a arătat Sfântul Nicolae, i-a cerut să vină la Mira și i-a dat arvună trei monede de aur. Mare a fost spaima neguțătorului, când s-a trezit dimineața cu banii în mână. A plecat cu corabia spre cetatea Mira și le-a povestit locuitorilor ce i s-a întâmplat. Locuitorii au dat slavă lui Dumnezeu și s-au bucurat că arhiereul lor le poartă de grijă.
Mitul cadourilor din ghetuțe
O tradiție spune că în oraș trăia un om foarte sărac, care avea trei fete cuminți și frumoase. Pentru că nu mai avea ce să le dea de mâncare, nici zestre, ca să le căsătorească, s-a gândit să le pună pe fete să-și câștige pâinea. Aceasta însemna să le vândă ca sclave sau, cine știe, să ajungă și mai rău. Dar Sfântul Nicolae, înștiințat de Domnul, s-a dus într-o noapte și i-a aruncat pe fereastră omului o pungă cu bani. Mult s-a minunat omul și, cu banii primiți, a reușit să-și căsătorească fiica mai mare. Sfântul Nicolae l-a mai ajutat de două ori, tot pe furiș. Dar a treia oară a fost prins de tatăl fetelor, care stătea noapte de noapte la pândă, pentru a afla cine este miluitorul său. Omul i-a căzut la picioare și i-a mulțumit cu lacrimi în ochi, dar Sfântul l-a îndemnat să nu mai spună la nimeni. Totuși, povestea despre mila Sfântului s-a răspândit și locuitorii care primeau un ajutor neașteptat îi mulțumeau Arhiepiscopului Nicolae. Se povestește că Sfântul a aruncat punga cu bani pe fereastră și ea a nimerit într-un ciorap pus la uscat lângă foc. Alții spun că era o gheată. Se crede că așa a apărut obiceiul de a pregăti ghetele sau ciorăpeii în ajunul sărbătorii Sfântului Nicolae, în speranța de a primi un dar.
Din minunile Sf. Nicolae
De sute de ani, credincioșii se minunează de faptul că Sfântul era ascultat de apele mării, care se potoleau la rugăciunea lui, ascultându-l ca pe un stăpân. Odată, o furtună a târât o corabie în ape prea puțin adânci. Temându-se să nu se lovească de fundul mării și să se scufunde, marinarii l-au chemat pe Sfântul Nicolae în ajutor. Li s-a arătat Sfântul, a luat cârma şi a îndreptat corabia. A certat marea şi aceasta s-a potolit. Apoi a dispărut. Marinarii au coborât în primul port, care, întâmplător, era al Mirei. S-au dus la biserică să se roage şi să-i mulțumească Domnului pentru ajutor, când au rămas uimiți văzându-l în biserică pe salvatorul lor. Tradiția spune că din chipul său ieșeau raze luminoase. Îi dojenea pe păcătoși, dar era tare bun cu cei ce se îndreptau.
Jurnalul de Ilfov urează un sincer şi călduros “La mulţi ani!”, sănătate şi bucurii, tuturor celor ce-şi serbează onomastica de Sf. Nicolae! Viaţă lungă şi reuşite!
