Nu există pentru noi, creștinii, sărbătoare mai frumoasă decât Crăciunul. În această lună a lui decembrie, în care sărbătorim puritatea cea mai pură, cadoul cel mai de preț al mântuirii noastre, nu putem decât să ne bucurăm de tot ceea ce primim: de frigul iernii ce ne trezește nu numai simțurile ci și credința, de mirosul de brad ce ne amintește de natura și de Raiul de pe Pământ în care ne-a făcut casă Dumnezeu, de stelele parcă mai sclipitoare de Crăciun ca oricând, ce cu bucurie vestesc Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Preot Cristian ­Burcea, Protopopul Protopopiatului Ilfov Nord

Pe 25 decembrie, se deschid porțile Raiului. Se naște un împărat, ­Iisus Hristos, Cel minunat. Domnul se întrupează și revarsă peste noi oamenii Duhul Său cel Sfânt. În această zi deosebită, maica tuturor sărbătorilor, Hristos ia cu adevărat trup omenesc. De Crăciun, Pruncul Sfânt vine pe pământ ca să ne mântuiască și să ne dăruiască viața veșnică. Firea dumnezeiască se unește cu cea omenească. Este ziua în care avem dovada clară că Dumnezeu-Omul există. Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit, totodată. 

Aur, tămâie și smirnă pentru Împăratul lumii 

Cartea sfântă ne prezintă momentul Nașterii Mântuitorului, la ceas de noapte. Acest lucru nu este întâmplător. El a venit pe pământ ca să aducă lumină în temnița iadului clădită pe temelia păcatului strămoșesc. Într-o lume oarbă, întunecată de slujirea și închinarea la idoli, Iisus Hristos era lumina cea adevărată care avea să se risipească peste toată omenirea și să strălucească pretutindeni cu razele soarelui dumnezeirii Lui. Din Sfânta Scriptură aflăm că Pruncul Sfânt, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu Cel Veșnic, Unul din Sfânta Treime, a venit pe lume în cetatea Bethleemului într-o iesle simplă, într-un loc sărăcăcios, o peșteră. Preacurata Fecioară Maria și dreptul Iosif, veniseră din Nazaret în Bethleem pentru recensământul poruncit de proconsulul Quirinius, în timpul împăratului Octavian Augustus, dar nefiind loc în cetate pentru a fi găzduiți, au fost adăpostiți în această peșteră păstorească, unde S-a născut Pruncul Sfânt. Pruncul a fost vizitat la scurt timp de magi. Ei I-au oferit daruri alese cu înțelepciune: aur pentru că se născuse Împăratul lumii, tămâie ca unui Dumnezeu și smirnă pentru că avea să crească, să fie răstignit și îngropat cu smirnă și arome aduse de femeile mironosițe. De aici obiceiul oferirii darurilor în noaptea de Ajun. Pentru toți creștinii, Moș Crăciun este Dumnezeu Tatăl care ni-L dăruiește nouă, omenirii, pe Fiul Său, Iisus Hristos ca să ne lumineze, să ne dezrobească, să ne izbăvească de păcate și să ne purifice.

Nașterea Domnului, ziua mântuirii omenirii       

Colindele, cântece de leagăn ale sufletelor noastre, ne încântă la tot pasul, îndemnându-ne spre tot mai tainica rugăciune în așteptarea Zilei Sfinte: Ziua Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hrisos!. Ziua nașterii noastre a oamenilor! Ziua mântuirii noastre!

Așa cum ne bucurăm la nașterea pruncilor noștri, de o mie de ori mai mult să ne bucurăm de Nașterea Domnului Nostru Iisus Hristos. Căci prin El viața și mântuirea am dobândit, șansa la iubire am recâștigat-o și grijă să avem să nu o mai pierdem.

Și așa cum petrecem această zi de sărbătoare, reuniți în familie, în jurul bradului, așa să rămânem uniți în credință, în marea noastră familie creștin-ortodoxă, în jurul Mântuitorului nostru, care ne îndeamnă la iubire necondiționată atât față de El, cât și față de noi înșine. Căci, în Biserica Lui, mai mult decât sub bradul de Crăciun, cadouri găsim: Harul, Duhul Sfânt, iubire și liniște, pace și seninătate, bucurie de viață și mai ales Viață. Viața întru Hristos, cea care ne mântuiește și ne călăuzește pașii în această lume plină de minuni și comori.

Să fim mai buni, de Crăciun! 

Vă doresc dragi creș­tini, ca și în acest an, Crăciunul să vă lumineze și să vă aducă în biserici, în jurul bradului și al familiilor voastre cu pace și bucurie. Să aveți colindele în suflet și fericirea Nașterii Domnului să vă umple inimile cu acel sâmbure de credință și bucurie de a trăi, iubi și dărui. Și să nu uităm să fim și noi brad și familie pentru cei singuri, în nevoi și în dureri, pentru că indiferent cât de puțin putem dărui, dacă o facem din inimă și cu iubire, devenim o crenguță a dăruirii și din mai multe crenguțe ne transformăm în bradul speranței, în familia celor singuri. Și așa, iubindu-i pe cei de lângă noi, viețile noastre se vor umple de bucuria dăruirii, de bucuria iubirii. Crăciun fericit!