Poveţe creştine care aduc armonia în cămin

Familia este un așezământ divin și temelia vieții. Ea se înfăptuiește prin sfânta taină a căsătoriei, atunci când legătura dintre femeie și bărbat este binecuvântată de Tatăl Ceresc la biserică, în fața altarului. Căci, după cum ne mărturisesc însuși sfinții părinți, “această legătură răsare din imboldul firesc sădit de Dumnezeu în om”.  

Prima familie a fost întemeiată în Rai, de Dumnezeu Tatăl, când a creat primii oameni, pe Adam și Eva. „Și a făcut Dumnezeu pe om, după chipul Său. După chipul Lui, a făcut bărbat și femeie. Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul” (Facerea 1, 27-28). După învățăturile bi­sericești, femeia și bărbatul au drepturi egale. De mult femeia creștină nu mai este înjosită soțului, ea fiind considerată acum “tovarășa de viață și împreună lucrătoare cu bărbatul”. 

De aceea, peste ei trebuie să domnească dragostea și buna dispoziție. Și totuși, într-o lume plină de griji, nevoi, lipsuri și necazuri mai este posibil ca membrii unei familii să trăiască în armonie? Desigur, dacă soții își cunosc rolul și își respectă partenerul de viață. 

Cu ce scop a lăsat Dumnezeu familia? 

 ca să se dea naș­te­re copiilor, spre în­mul­țirea neamului și a credincioșilor sfintei biserici, 

 ca partenerii să se ajute reciproc în vederea îmbunătățirii calității vieții și a relației lor cu Dumnezeu, 

 să ducă mai departe cuvântul Domnului – copiilor, nepoților etc. 

Și atunci… cum trebuie să se poarte soțul cu soția? 

 să o iubească așa cum se iubește pe sine, 

 să o respecte cu sfințenie, 

 să fie gata să sacrifice totul pentru ea, 

 să aibă grijă de ea, după cum și Hristos are grijă de Biserica Lui, 

 să fie iubitor, răbdător, să-i fie aproape în toate greutățile ei. 

Fiecare bărbat trebuie să-și amintească toate aceste pilde. Ele se regăsesc și în scrierile bisericești, în versetele biblice și în cuvântările sfinților care ne îndrumă pașii spre calea fericirii depline. Iată câteva exemple: 

“Așadar bărbații sunt datori să-și iubească femeile ca pe însuși trupurile lor. Cel ce-și iubește fe­meia, pe sine se iu­bește. (Efeseni 5,28).” 

“Tre­buie ca fiecare soț iubitor să aibă inima mare. Fiecare soț creștin trebuie să se unească cu soția sa în dragostea de Hristos. Din dragoste de ea, el va trece prin încercările pe care le presupune calea credinței. Luând parte la viața ei plină de credin­ță și rugăciuni, el se va lega cu Cerul și viața sa. Cei uniți pe pământ prin credința comună în Hris­tos, transfigurând dragostea lor reciprocă în dra­goste de Dumnezeu, vor fi veșnic uniți și în Cer. (Sfânta Muceniță Alexandra) ”

“Îngrijește-te de soția ta, cum Se îngrijește Hristos de Biserică. Chiar dacă ar trebui să-ți dai viața pentru ea, chiar dacă ar trebui să în­duri pentru ea o mulțime de pierderi, să rabzi în­cercări grele, nu trebuie să te dai în lături, deoare­ce chiar răbdând toate acestea încă nu vei fi făcut nimic care să se asemuie cu ceea ce a făcut Hristos pentru Biserică. (Sfântul Ioan Gură de Aur)”

Dar soția cu soțul? 

Soția este ființa fragilă cu care bărbatul pă­șește în Împărăția lui Dumnezeu. Ea a fost creată să-și ajute soțul, să-l călăuzească spre viața veșnică și să perpetueze specia umană. Cum trebuie să se comporte față de soțul ei? 

 să-i fie credincioasă, 

 să-l ajute întotdeauna la greu,

 să recunoască faptul că el este capul familiei și să-l respecte ca atare, 

 să mijlocească re­la­ția lui cu divinitatea.   

“Nu numai fericirea vieții bărbatului depinde de soție, ci și dezvoltarea și creșterea caracterului său. O soție bună este o binecuvânta­re cerească, cel mai bun dar pentru bărbat, înge­rul lui și izvor de bunătăți fără număr. Glasul ei este pentru el muzica cea mai dulce, zâmbetul ei îi luminează ziua, sărutul ei este paznicul credincioșiei lui, mâinile ei sunt balsam pentru sănăta­tea lui și pentru toată viața, hărnicia ei e che­zășia bunăstării lui, economia ei îi este cel mai de nădejde administrator, buzele ei îi sunt sfetnicul cel mai bun, pieptul ei e cea mai moale pernă, pe care sunt date uitării toate grijile, iar rugăciunile ei sunt avocatul lui înaintea Domnului. (Sfânta Mu­ce­niță Alexandra) ”

“Soția trebuie să-și cin­stească întotdeauna sin­cer soțul, în calitatea lui de cap al familiei. Această îndatorire i-o insuflă Dumnezeu și de le­gile firii, făcând-o mai slabă față de bărbat și me­nind-o să fie ajutor al acestuia. (Preotul Alexandru Rojdestvenskii) ”

“Menirea femeii este de a fi ajutorul băr­batului, iar cel dintâi ajutor pe care are dreptul să-l aștepte bărbatul de la femeie este ajutorul duhovnicesc. Femeia trebuie nu nu­mai să-i dăruiască mângâiere bărbatului în viața de acum, ci să-l și ajute în dobândirea vieții veșnice. (Protoiereul Dimitrie Sokolov) ”

Relația părinți copii

În cele mai mult cazuri, familia se compune și din copii. Iar părinții trebuie să fie un adevărat laborator al iubirii în relația cu mezinii lor. Evlavia, pioșenia atrag mila și ajutorul divi­nității. Cei ce trăiesc cu frica și iu­birea de Dumnezeu, vor avea spor în toate. Și purtarea copiilor lor va fi una exemplară pentru că Dumnezeu îi ajută nespus pe copiii părinților ce și-au încredințat viața în mâinile Lui. “Educația copilului începe încă din perioada sarcinii: dacă mama, care poartă în pântece, se supără și se mâhnește, atunci și fătul se tulbură în ea, iar dacă mama se roagă și trăiește du­hovnicește, copilașul din pântecele ei se sfin­țește. Făcând astfel, copilul care se va naște va fi sfințit, iar părinții nu vor avea probleme cu el nici când este mic, nici când va crește mare. ”