O nouă șansă pentru un loc cu o istorie tragică

“Generaţia SIDA”. Așa a fost numit valul uriaș al copiilor infectaţi cu virusul HIV, în România. Vă amintiţi? Era începutul anilor ’90. Atunci am descoperit istoria cruntă a condamnării lor. Unii ne-au taxat drept ucigași de copii. Câţiva ani mai târziu, raportări noi ne-au plasat pe primul loc din Europa, în privinţa numărului victimelor. Apoi, au apărut date care arată că mai mult de jumătate dintre copiii bolnavi de SIDA – din întreaga lume – sunt români.

În regimul Ceaușescu și imediat după, adică între 1985-1992, miile de osândiţi au stat ascunse de ochii lumii. În maternităţi, orfelinate, cămine, leagăne pentru abandonaţi, creșe. 

Tragedia și amploarea ei 

Unele voci au numit asta “O conspiraţie asasină”, “O uneltire atroce” a epocii. Iar sistemul nu și-a dezvăluit vinovaţii. Nici până azi. Copii și adulţi au fost infectaţi în unităţile spitalicești sau de asistenţă socială, ale vremii. Ani întregi s-a permanentizat o greșeală imensă. Aceea a folosirii în serie – de un bolnav la altul – a seringilor nesterilizate, chiar ruginite. Copiilor li s-au făcut mii de injecţii, transfuzii, recoltări de probe, cu același ac. La fel și noilor născuţi, în maternităţi. În plus, sângele destinat transfuziilor nu era testat, pentru identificarea virusului HIV.   

 “Nu poate să rămână un loc sumbru, bântuit”!  

Este ceea ce au afirmat și făcut de-a lungul anilor, mulţi oameni dăruiţi și generoși. În 1978, la înfiinţare, unitatea sanitară din Vidra avea profilul de pediatrie pentru distrofici. Apoi a devenit “Spitalul de copii cu afecţiuni cronice – HIV/SIDA”. În anul 2000 el s-a transformat în „Centrul de Plasament nr. 7”. Puţini dintre profesioniștii vechi, rămași aici, îi îngrijesc și astăzi pe cei consideraţi pierduţi. O fac cu sârguinţă și spirit de sacrificiu. 

Consecinţa și dovada lor? Le veţi afla, peste câteva capitole.   

Ei le-au comutat copiilor pedeapsa capitală

Au fost doctori, asistente, infirmiere, personal auxiliar şi administrativ. Chiar pedagogi. La un moment dat, în pavilioanele spitalului au funcţionat şi clase speciale de şcoală, pentru asistaţii cu nevoi aparte.

Ion Medeleanu conduce aşezământul din Vidra. E aici de la început. Adică de 36 de ani. La fel, tot de zeci de ani sunt medicul pediatru Iuliana Antohi, contabila Cristina Dumitrescu, asistenta Ileana Doiniţa Predescu. Toţi le-au asigurat copiilor viaţa. Acolo unde părea că ea nu mai are nicio şansă. I-au prelungit termenul real, “de valabilitate”. Au făcut-o să anuleze condamnarea supremă.    

De la suferinţele sărăciei la condamnaţii SIDA  

Lucrurile s-au complicat grav după anii ’90. În perioada de început a traziţiei – buimacă și atât de complicată – sistemele noastre de protecţie socială nu au putut ţine pasul cu realitatea sumbră. Fatal, subiectul SIDA era necunoscut pentru români. Inclusiv celor din ierarhia de stat. Societatea nu putea să reacţioneze. Ignoranţa paraliza orice nădejde pentru viitor.   

În chingile neputinţei

Chiar medicina internaţională nu avea la dispoziţie tratamente, decât la costuri uriașe. Iar ele erau pentru nevoile adulţilor, cei mai mulţi bolnavi din lume. Nu și pentru copii, cum era în cazul nostru. Adăugaţi la acest orizont funebru, alocările infime de fonduri de la bugetul nostru subţiat și aveţi tabloul unei drame sociale copleșitoare.  

La sfârșitul anilor ’90 

Între 1997 și 2000 au apărut medicamente noi. Momente cruciale au fost intervenţiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), ONU, UNICEF plus alte organizații internaționale. Ele 

ne-au inclus în programe și acorduri pe termen lung de ajutor și asistenţă. În scurt timp au apărut echipe de specialiști în medicină, ONG-uri și alţi parteneri guvernamentali, susținute deopotrivă de organisme internaționale. Toți lucrează cot la cot, pentru ca boala să fie ţinută sub control.  

Un raport UNICEF din 2012 dă totul peste cap 

El spulberă tot ce credeam că știm. În document se precizează că: “Acum, în România sunt înregistrate aproximativ 10.000 de persoane ce trăiesc cu HIV/SIDA. Dintre acestea, 7.000 sunt adolescenţi și tineri adulţi, care au contractat boala la o vârstă fragedă”. 

Schimbare tulburătoare de situaţie

Ce semnificaţie au cifrele de mai sus? Aceea că realitatea lor a transformat tot ce s-a crezut până acum. Șansa supravieţuirii copiilor era socotită la 2-4 ani. Iar faptul că mulţi dintre ei sunt acum adolescenţi, unii chiar la vârsta maturităţii (27 de ani), a întors toate previziunile. Totuși, asta nu înseamnă că marea primejdie care le dă târcoale, s-a risipit.     

Paradoxul naturii și șansa îngrijirii 

Așadar, mii de copii au fost salvaţi de la deznodământul fatal. Și se bucură de viaţă. Ion Medeleanu, șeful Centrului din Vidra știe că unii supravieţuitori ai bolii au chiar familii. „Iată un caz”, spune el. „O tânără infectată cu HIV, care a fost la noi a născut. Copilul e sănătos. Nu are SIDA. Apoi, a născut și al doilea copil. La fel, nu are SIDA”. 

Asta e una dintre dovezile, despre care v-am atenţionat mai devreme. 

Înţelesul asocierii comune 

E momentul să aflaţi că toată istoria tragică a faptelor despre care aţi citit în această pagină include participarea, direct împlicată în evenimente, a Centrului de Plasament nr. 7, Vidra. 

Un fapt esenţial a construit tema acestei pagini 

El arată că îndreptarea erorilor trecutului se bucură de atenţia și sprijinul material al instituţiilor statului.   

Concret? Este anunţul primului pas spre înnoirea Centrului din Vidra. Proiectul a fost iniţiat de CJI și vizează „Creșterea calităţii serviciilor sociale, oferite copiilor în situaţii de risc din sudul judeţului, prin reabilitarea, modernizarea și dotarea” acestui Centru. Buget total: 3,1 mil lei. CJI asigură sustenabilitatea activităţilor de educaţie nonformală, în valoare de 786.000 de lei, 5 ani de la finalizarea proiectului.

E propusă luarea unor măsuri concrete și eficiente, care vizează în principal creșterea bunăstării copiilor vulnerabili, inclusiv romi. El va fi implementat în parteneriat cu DGASPC Ilfov, Fundaţia Internaţională pentru Copil și Familie „Dr. Alexandra Zugrăvescu” (FICF), Asociaţia de Tineret Motion și Fundaţia „The Door” Romania-Humanitarian Aid Projects.