În ziua de 14 octombrie,  biserica Parohiei Cornetu, construită în 1900 de moşierul  Dimitrie Marinescu-Bragadiru, a fost neîncăpătoare. Era zi de mare sărbătoare, era hramul bisericii ocrotită de Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi.

Sobor de 12 preoţi

Slujba Sfântei Liturghii a fost oficiată în sobor de 12 preoţi, cu preotul paroh Florian Stan şi în lipsa părintelui slujitor Casian Dabija plecat în pelerinaj cu credincioşii. I-au fost alături părintelui Florian Stan colegi de studii şi de slujire: părintele şi consilierul patriarhal Aurel Nicolae, de la  Parohia Mărcuţa, Bucureşti;  părintele paroh Gheorghe Cheran, de la Parohia Sf. Dimitrie, Bragadiru; părintele consilier  Valerie Paul Chiru, de la Parohia Sf. Visarion, Bucureşti; părintele Ioan Viorel Petcu, slujitor la capela Cimitirului Izvorul Nou, Bucureşti; părintele paroh Nicolae Dorin Gheorghe, de la Parohia Sf. Andrei, Bragadiru; părintele paroh Daniel Tudose, de la  parohia Urdăreanu; preotul Dan Caloian, de la Parohia Berceni; preotul  Sandu Nicuşor, de la parohia Zurbaua, Dragomireşti-Vale; părintele Gheorghe Valentin Voinea, de la Parohia Buda; preotul Nicolae Anghel, de la Parohia Domneştii de Jos şi părintele Costin Silviu Dinică, de la  Parohia Călţuna, Clinceni. Iar în timpul Sfintei slujbe, ochii mi s-au umplut de lacrimi de trei ori.

La 27 de ani de slujire

Odată Sfânta Liturghie terminată şi co­piii împărtăşiţi de părinte­le Florian Stan, a sosit şi momentul mulţumirilor preotului paroh către Cuvioasa Parascheva, care din 2001, veghează şi asupra locuitorilor din Cornetu. Mulţumind fraţilor preoţi, părintele Florian Stan a rostit apoi câte un gând celor care, de la 4 dimineaţa, s-au mobilizat pentru a face cele 400 de pachete oferite, la finalul slujbei, celor care au făcut biserica frumoasă pentru sărbătoare, primăriei şi consiliului local, fostului preşedinte al CJ Ilfov, Cristache Rădulescu, pentru sprijinul adus, celor care au aşternut pe hârtie proiectele de la parohie, arhitecţilor de la SC IPTANA SA prezenţi în biserică, celor care au donat 2% din impozit, familiei care a dorit să rămână anonimă şi care timp de un an sprijină material masa de fiecare duminică pentru 30-40 de persoane. Iar părintele Flo­rian Stan mi-a adus pentru a treia oară lacrimi în ochi, în momentul în care i-a mulţumit doamnei preotese, care a înţeles misiunea de 27 de ani, astăzi, de când am slujit pentru prima oară de când am fost hirotonit. Iată, 27 de ani în care doamna preoteasă mi-a fost alături şi nu m-a dojenit că vin târziu acasă şi are grijă când sar de ora prânzului. Îi mul­­ţumesc pentru toate acestea şi pentru altele pe care numai domnia sa le ştie, după cum mulţumesc mamei şi mamei soacre. Nu în ultimul rând, mulţumesc Familiei celei mari, adică întregii comunităţi de la Cornetu şi celor care vin duminică de duminică în sfânta biserică pentru că sunteţi toţi familia mea”. Doamne ajută!

Momentul 

Evangheliei după Marcu

Primul moment în care am simţit că-mi curg lacrimile pe obraz a fost atunci când l-am auzit cântând pe preotul Aurel Niculae, de la Parohia Mărcuţa. Era la momentul capitolelor 8 și 9 din Evanghelia după Marcu și sigur și o piatră s-ar fi înmuiat când preotul Aurel Niculae a cântat  de la versetul 34: «Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.» De altfel, lupta dintre trup și suflet a fost și tema ­scurtei predici pe care preotul Aurel Niculae a rostit-o după ieșirea cu Cinstitele Daruri, aducând aminte credincioșilor prezenţi în biserică faptul că milostenia este cea care dă nădejde de mântuire și că, din păcate, există oameni care, inconștient, strâng va­lori materiale pentru 100 de vieţi, uitând de bătrâneţea care nu vine întodeauna și cu înţelepciune. “Să trăiţi, părinte” i-au mulţumit într-un glas corneţenii din biserică.

Evloghia

În cadrul slujbei Sfintei Liturghii, corul bizantin misionar Evloghia, al Sfintei Patriarhii Române, a fost invitat să dea răspunsurile la strană. Fondatorul și dirijorul corului este preotul Marius Militaru, de la Parohia Bărbătescu Vechi din București care, alături de 4 psalţi și vocea lui de bariton, a înfiorat întreaga asistenţă prin muzica bisericească bizantină, adică cea pe care o auzim în bisericile grecești. Muzica bizantină bisericească, sau psaltică, este acceptată în Biserica Ortodoxă Română, deși este mai puţin folosită. Iar Rugăciunea domnească «Tatăl nostru», pe care a cântat-o la final corul Evloghia mi-a adus din nou lacrimi în ochi și mi-a readus în minte cuvântul «har».