Din 2012, de când Mihai Dobre a câştigat primăria de la Petrăchioaia, lucrurile au început să se schimbe, puţin câte puţin. Desigur, cu ajutorul Consiliului local, fără de care proiectele propuse nu ar putea fi aduse la îndeplinire. Iar finalul cel de-al doilea an de mandat vine cu încă o realizare: sala de festivităţi din satul Măineasca, inaugurată duminică, 23 octombrie, în prezenţa locuitorilor satului.
Ce era şi cum este acum
„O dărăpănătură”, caracterizează scurt primarul Mihai Dobre vechiul cămin cultural al satului Măineasca, lăsat în paragină ani de zile, dărâmat, pentru că nu se putea recupera nimic. Iar sala care a devenit acum a necesitat lucrări de aproape un an. În decembrie 2013, iarna a oprit lucrările la nivelul fundaţiei şi a plăcii de beton, pentru ca lucrările să fie continuate şi terminate în octombrie 2014. „Nu am vrut să-i facem inaugurarea înainte de alegeri, sau în timpul campaniei, ca să evităm discuţiile inutile”, precizează primarul. Dotată cu bucătărie „de revistă”, grupuri sanitare, centrală termică, fosă septică şi puţ pentru hidrofor, sala de festivităţi a fost ridicată, exclusiv, pentru locuitorii din Măineasca. Gratuit, oamenii vor face pomana după plecarea cuiva, pentru ca apoi parastasele să coste 100 lei, cununiile civile şi botezurile, 500 lei, iar o nuntă 1.000 de lei. „Există şi o mare condiţie: totul trebuie lăsat în starea impecabilă, din toate punctele de vedere, în care o închiriem doritorilor”, adaugă Mihai Dobre. Sala are 15 mese cu băncile aferente şi poate găzdui 90 de persoane, iar cheltuielile cu încălzirea (ce duduia centrala!), apa şi electricitatea sunt suportate de primărie. De pază trebuie să stea Niculae Grigore, un gospodar de seamă al satului, care locuiește în apropiere.
Slujbă de sfinţire
Inaugurarea sălii de festivităţi s-a făcut „ca la carte” şi la Mâineasca şi, odată lumea adunată, primarul Mihai Dobre a tăiat panglica tricoloră şi, apoi, soborul de patru preoţi a început slujba aghiasmei mici, adică sfinţirea cea mică a apei, desfăşurată după tipicul din Molitfelnic. Decanul de preoţie al soborului a fost preotul Măinescu, de la Parohia Ciolpani, a zecea generaţie de preoţi din familia domniei sale. Alături i-au fost preotul Ionuţ Doroşencu, parohul Parohiei Măineasca, preotul Mihai Cătălin Răducanu, de la Parohia Petrăchioaia şi preotul Marius Cătălin Georgescu, de la Parohia Stoienoaia.
Mulţumiri cuvenite
Odată apa şi uleiul sfinţite şi întreaga clădire trecută sub ocrotirea Duhului Sfânt, primarul Mihai Dobre a ţinut un scurt discurs, în faţa asistenţei numeroase: „Trebuie să vă spun că această sală s-a realizat cu fonduri de la primărie (din colectarea de taxe şi de impozite) şi de la Consiliul Judeţean Ilfov şi trebuie să-i mulţumesc preşedintelui CJI, Marian Petrache, pentru ajutorul dat şi pentru această sală. Am investit în fiecare sat. Apoi, trebuie să mulţumesc celor 9 consilieri, aici de faţă, pentru votul lor. Şi îi numesc pe: viceprimarul Constantin Ioniţă, secretarul Ninel Ioniţă, Marian Dima, Gheorghe Dumitru, Mihai Ghiţă, Iulian Vasilică Ghiţă, Constantin Ionaşcu, Constantin Ioniţă, Ionel Răducanu, Florentin Toma. Desigur, am avut, din nou, 2 consilieri care s-au abţinut, Stelian Mitruţ şi Ştefan Stanciu. Poate nu ştiţi că eu sunt născut în Surlari şi am copilărit în Coreea. Tot ce am făcut, am făcut din dragoste. Cinste echipei care m-a înţeles!”.
Scurtă agapă
Fără a exagera căci suntem în postul Crăciunului, după sfinţirea sălii a urmat o scurtă şi decentă agapă cu sendvişuri de post pregătite de preoteasa Doroşencu, „negresă” pregătită de Mitra Stancu şi gogoşi minunate de la cineva din sat, al cărui nume nu am reuşit să-l aflu.
2 ore de bun simţ
Nu este prima oară când, la Petrăchioaia fiind, bunul simţ ni se alătură. Cele două ore petrecute cu locuitorii din Măineasca au fost o bucurie împletită cu lecţia smereniei şi a celor „7 ani de acasă”. Oameni care ştiu să cântărească ceea ce văd şi ceea ce aud, fără a avea şcoli înalte. Respect şi cinste şi lor!
Cu nenea Costache N. Ion (zis Iepurică) m-am luat simplu de vorbă comentând ţipetele nelalocul lor ale unor copilandrii. „Nici copiii, nici nepoţii mei nu ar urla așa pe stradă, cu atât mai mult cu cât avem invitaţi în sat. La noi în casă se vorbește frumos, noi ne spunem deseori „Mânca-l-ar neica”. Eu nu am ţipat la copii, doar le spuneam să aibă grijă, să se mai gândească. Nu i-am aruncat vorbe grele nevestei.”. Așa că nu mică mi-a fost mirarea când, după ceremonie, nenea Costache a început a povesti în faţa tuturor cât se bucură că, la cei 86 de ani pe care îi poartă, poate vedea ceva făcut în Măineasca. „Până acum am fost ţinuţi în mocirlă, furaţi și păcăliţi”.
Apoi, din rândul sătenilor adunaţi în sala de festivităţi s-a auzit vocea Mihaelei Ioniţă care îi cerea socoteală primarului despre situaţia transportului. Răbdător, Mihai Dobre i-a explicat, după cum i-a precizat și limitele legale ale primăriei în această problemă.
