O tradiție care definește identitatea comunei Brănești
Localitatea Brănești se remarcă printr-o comunitate cu rădăcini adânci și o bogată moștenire culturală. Tradițiile locale s-au îmbogățit la începutul secolului al XIX-lea, odată cu stabilirea în sat a unor familii de bulgari bejenari, refugiate din sudul Dunării. Întâlnirea dintre tradițiile românești și cele aduse de noii locuitori a dat naștere unui patrimoniu cultural aparte, păstrat până în zilele noastre.
Astăzi, Brăneștiul este cunoscut pentru obiceiurile sale tradiționale, dar și pentru un preparat culinar cu totul special: magiunul de pepeni, un produs care aproape că nu se mai întâlnește nicăieri în România.
Originea magiunului de pepeni
Magiunul de pepeni este obținut exclusiv din miezul pepenilor verzi, fără adaos de zahăr, apă sau alți îndulcitori. Originea sa trebuie căutată la sud de Dunăre, în spațiul otoman, unde produsul era cunoscut și sub denumirea de „miere de pepeni”. Chiar și denumirea de „magiun” are origine turcă sau neogreacă. La începutul secolului al XIX-lea, acest produs era comercializat în orașele de la nord de Dunăre de către negustorii turci din Dobrogea. Cel mai probabil, rețeta a ajuns la Brănești prin intermediul bejenarilor bulgari stabiliți aici, mulți dintre ei provenind din zona Silistrei, inclusiv din satul Popina sau Smilets, unde încă se păstrează tradiția „mierii de pepene verde”.
Dacă în trecut acest preparat era răspândit în mai multe comunități dunărene, astăzi Brăneștiul este unul dintre puținele locuri din România unde tradiția preparării sale s-a păstrat.
Pepenele – hrana de fiecare zi
În trecut, aproape fiecare gospodărie din Brănești avea o bostănărie. Pepenii reprezentau o sursă importantă de hrană, iar în perioadele grele feliile de pepene alături de pâine putea constitui hrana unei zile întregi. Recolta bogată depășea însă nevoile familiei, iar surplusul era valorificat prin prepararea magiunului. Acesta devenea un îndulcitor natural prețios, folosit pe tot parcursul anului. Magiunul era consumat alături de chisă-leap (un fel de plăcintă din aluat de turtă), plăcinte, scovergi și alte preparate tradiționale. Printre acestea se număra și cașa magiuneană, un alt preparat specific Brăneștiului, realizat fie din făină și
magiun, asemănător unei ciulamale dulci, fie sub forma unei mămăligi dulci din făină, apă și magiun.
Un adevărat ritual de familie
Prepararea magiunului reprezenta unul dintre cele mai importante momente ale verii și implica întreaga familie, dar și rudele sau vecinii.
Mai întâi era săpat un șanț lung de aproximativ doi metri și adânc de circa 40 de centimetri, în care se făcea focul cu lemne. Deasupra erau așezate două sau trei cazane mari ori tuciuri. Pepenii bine copți erau tăiați în jumătăți sau sferturi, iar miezul era scos cu linguri metalice și pus la fiert. După ce se transforma într-un sirop lichid, compoziția era strecurată pentru îndepărtarea semințelor. Urma etapa cea mai dificilă: fierberea într-o tavă specială de aramă, întinsă și cu o capacitate de aproximativ 40 de litri. Timp de aproape două zile și două nopți, focul trebuia întreținut continuu, iar magiunul era amestecat neîncetat până
când căpăta consistența dorită.
Momentul cel mai așteptat era apariția „pianei”, spuma dulce care se ridica la suprafață atunci când magiunul era aproape gata. Copiii satului își pregăteau din timp lingurile de lemn și așteptau cu nerăbdare să guste această spumă aromată, chiar dacă era târziu în noapte.
Întregul proces se desfășura fără niciun adaos de apă sau zahăr. Dulceața provenea exclusiv din zaharurile naturale ale pepenelui.
O tradiție aproape pierdută
După 1990, cultura pepenilor a continuat pentru o perioadă, însă treptat a dispărut din Brănești. Odată cu ea s-a redus și obiceiul preparării magiunului. Marile tăvi de aramă în care fierbea odinioară magiunul au fost vândute la fier vechi sau au dispărut odată cu demolarea gospodăriilor vechi. Timp de mai mulți ani, tradiția a fost în pericol să se piardă definitiv.
Renașterea unei tradiții
În ultimii ani, datorită preocupării pentru valorificarea patrimoniului local, tradiția preparării magiunului de pepeni a început să renască. Printre cei care au readus la viață acest meșteșug se numără familia Arsene, care continuă să pregătească magiunul după rețeta veche, chiar dacă procesul este anevoios, iar pepenii trebuie cumpărați din alte zone, deoarece în Brănești nu se mai cultivă pe scară largă.
În același timp, Asociația Culturală Brănești a documentat întregul proces prin realizarea unui film dedicat acestui meșteșug tradițional, contribuind la păstrarea și promovarea lui.
Tradiția continuă și în 2026
Și în acest an, Ștefan Arsene, susținut de o parte din membrii asociației, Alexandru Rădună și Ilie Constantin, a pregătit prima șarjă de magiun. A procurat pepenii, a pregătit cazanele, tăvile speciale din aramă, vasele și târnul folosit pentru strecurarea miezului. Nu au lipsit nici lingurile de lemn, pregătite pentru copii, care au așteptat cu aceeași nerăbdare ca
odinioară apariția dulcii „piane”, spuma atât de adorată de cei mici. Prima șarjă de magiun din acest an a fost deja finalizată. Recolta de pepeni a fost una bună, ceea ce oferă speranța că Ștefan Arsene va pregăti mai multe șarje în această vară, iar cantitatea de magiun obținută va fi suficientă pentru a răspunde cererii tot mai mari a celor care doresc să redescopere gusturile copilăriei.
Întregul proces a fost urmărit și documentat la fața locului de cercetătoarea Ana Maria Stănescu, din cadrul Institutului Național al Patrimoniului, care a venit la Brănești pentru a studia și documenta această valoroasă tradiție culinară. Demersul face parte din preocupările pentru identificarea, cercetarea și promovarea patrimoniului cultural imaterial din România, din care meșteșugul preparării magiunului de pepeni reprezintă un exemplu autentic și deosebit de valoros.
Un brand autentic al Brăneștiului
Magiunul de pepeni este mult mai mult decât un preparat culinar. El reprezintă o parte a identității culturale a Brăneștiului, o mărturie vie a legăturilor istorice dintre comunitățile de pe cele două maluri ale Dunării și a ingeniozității gospodăriilor de altădată.
Într-o perioadă în care autenticitatea și produsele locale sunt tot mai apreciate, magiunul de pepeni are toate argumentele pentru a deveni un adevărat brand al Brăneștiului, un simbol al patrimoniului gastronomic local și o tradiție care merită transmisă generațiilor viitoare. Păstrarea și promovarea acestui meșteșug înseamnă, de fapt, păstrarea unei părți din memoria și identitatea comunității.
Profesor
Marius-Ovidiu Sebe
