Practici agricole benefice pentru climă şi mediu
Treizeci la sută din banii alocaţi anual României din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), în perioada 2015-2020, vor merge către plata pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu. Aceste fonduri vor fi direcţionate către fermieri prin ceea ce se numeşte “plata pentru înverzire”.
De plata pentru înverzire beneficiază toţi fermierii eligibili pentru plata unică pe suprafaţă (SAPS). Aceştia, începând cu 1 ianuarie 2015, vor fi obligaţi să aplice, pe toate terenurile eligibile la plată, următoarele practici agricole benefice pentru climă şi mediu: diversificarea culturilor, menţinerea pajiştilor permanente existente la nivel naţional şi păstrarea unei zone de interes ecologic (ZIE).
De asemenea, fermierii certificaţi ecologic beneficiază implicit de plata pentru înverzire pentru toate suprafeţele în conversie certificate. În această categorie se înscriu şi fermierii care au întreaga exploataţie cu culturi permanente. Exploataţiile aflate integral sau parţial în zone de conservare a habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică vor primi plata pentru înverzire dacă aplică practicile obligatorii, doar în măsura în care aceste practici sunt compatibile, în exploataţia în cauză, cu obiectivele de conservare.
Cuantumul plăţii pentru înverzire se calculează anual, prin împărţirea plafonului de 30% din alocarea anuală din FEGA la numărul total de hectare eligibile.
Ce presupune diversificarea culturilor
Diversificarea culturilor are în vedere existenţa a cel puţin două culturi diferite pe exploataţiile care au 10 – 30 ha teren arabil. În acest caz, cultura principală trebuie să acopere maximum 75% din teren. În cel de-al doilea caz, în care există cel puţin trei culturi diferite pe exploataţiile peste 30 ha, cultura principală trebuie să acopere maximum 75% din suprafaţă, iar principalele două culturi trebuie să ocupe împreună maximum 95% din terenul cultivat.
Prin excepţie, dacă peste 75% din terenul arabil este acoperit cu iarbă sau alte erbacee, sau este pârloagă, cultura principală pe restul suprafeţei arabile trebuie să ocupe max. 75% din terenul arabil rămas.
MADR defineşte „cultura” ca oricare dintre genurile din clasificarea botanică a culturilor, pârloagă, iarbă sau alte plante furajere erbacee. Culturile de toamnă şi cele de primăvară sunt considerate culturi distincte, chiar dacă aparţin aceluiaşi gen.
De asemenea, sunt prevăzute şi menţinerea pajiştilor permanente, precum şi păstrarea unei zone de interes ecologic (ZIE).
