Am intrat în Postul Paștelui
“Zis-a Domnul: Dacă veți ierta oamenilor greșelile lor, va ierta și vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar dacă nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre. Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își întunecă fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu, însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală. Ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură, ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta.” (Matei 6, 14-21). (Evanghelia din Duminica lăsatului de sec pentru Postul Mare)
Preot Cristian Burcea,
Protopop al Protopopiatului de Ilfov Nord
Perioada pe care Biserica ne-o înfățișează începând de la Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, a Sfântului și Marelui Post care durează șase săptămâni, se completează cu încă o săptămână de post mai intens, numită săptămâna sfintelor pătimiri și reprezintă o perioadă lungă de urcuș duhovnicesc interior spre Înviere. În această perioadă, până la Duminica Învierii, creștinii nu consumă alimente de origine animală (carne, lapte, brânză, ouă), dar luptă pentru a-și înfrâna și simțirea, gândirea și făptuirea, pentru a spori în rugăciune și faptele bune.
Scopul Postului, coborîrea Împărăției Cerului în sufletele credincioșilor
Evanghelia care se citește în toate bisericile la duminica dinaintea începerii Postului Mare, ne arată, în cuvinte simple și puține, dar cu înțelesuri adânci, care trebuie să fie atitudinea creștinilor în fața semenilor, pentru ca postul să își găsească sensul profund și să-și atingă scopul, acela de a coborî Împărăția Cerului în sufletele credincioșilor. Iertarea este începutul bun al perioadei de post. Ne iertăm unii pe alții, pentru ca și Dumnezeu să ne ierte păcatele sau greșelile noastre. Iertăm greșelile altora, pentru a fi în pace și comuniune cu toți oamenii și pentru a ne asemăna cu Dumnezeu Cel Milostiv și Iertător. Modul și măsura în care omul arată iubire față de semenii săi contribuie mult la construirea, cultivarea și aprofundarea relației lui de comuniune cu Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului. Nimeni nu poate intra în post, ca luptă duhovnicească pentru curățirea de păcate și de luminare a sufletului, fără iertare, deoarece prin iertarea altora se cultivă smerenia omului dornic de a trăi în iubire milostivă.
Ofranda de sine, adusă Domnului pentru darul vieții
Postul nu este stare de tristețe, ci de bucurie: “Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii. Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tau, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție.” Deci, nu postim pentru a fi văzuți sau lăudați de oameni, ci postim ca să ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Astfel, postul este dăruire de sine sau ofranda de sine adusă lui Dumnezeu ca recunoștință pentru darul vieții și ca dorință de sfințire a vieții (cf. Romani 12,1). Postim pentru că Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât darurile Lui materiale pe care le consumăm. Ne încredințăm Lui, pentru că El este Izvorul vieții noastre. Când Hristos Domnul afirmă o legătură între comoară și inimă, El, de fapt, îndeamnă pe oameni să iubească mai întâi și mai mult darurile duhovnicești ale vieții veșnice, decât bunurile materiale trecătoare. E vorba aici de comori spirituale care nu se schimbă, nu se devalorizează și nu se pierd niciodată, ci rămân veșnice. Comorile acestea sunt darurile Duhului Sfânt sau roadele harului din sufletul omului (cf. Gălăteni 5, 20-23). Aceste comori duhovnicești trebuie adunate mai ales în perioada Postului Sfintelor Paști, ca lumini pentru suflet sau bucurii ale inimii.
O comoară spirituală, crește în valoare pe măsura creșterii iubirii față de Dumnezeu
Dacă inima omului se leagă excesiv de bunuri pământești, limitate și trecătoare, atunci ea rămâne sclavă a comorilor pământești. În schimb, o comoară cerească, spirituală, crește mereu în valoare, pe măsura creșterii iubirii omului față de Dumnezeu, Cel nemărginit și netrecător. Astfel, inima sau sufletul omului se împărtășește și se îmbogățește din iubirea infinită și eternă a lui Dumnezeu. Ajuns la această stare, sufletul omului nu mai iubește în mod pătimaș și definitiv lucrurile materiale limitate și trecătoare, ci caută și iubește lumina, harul și bucuria veșnică a Preasfintei Treimi, cea nelimitată și netrecătoare (Pf. Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române).
Să-l unim cu rugăciunea și milostenia!
Pentru a avea folos de post și pentru a-l trece cu ușurință, trebuie să‑l unim cu încă două fapte bune, cu sfânta rugăciune și cu milostenia. Rugăciunea și postul formează cele două aripi cu care creștinul poate zbura până la Hristos, iar amândouă unite cu milostenia ne duc până în fața Preasfintei Treimi și formează cea mai sigură și scurtă scară de mântuire pentru creștini. O scară numai cu trei trepte, care ne poate ridica de jos, unde suntem căzuți împreună cu Adam, până sus, în Împărăția Cerurilor. Să iubim aceste trei virtuți și să le lucrăm toată viața, dar mai ales acum, în Postul Sfintelor Paști. Postul este jertfa trupului, rugăciunea este jertfa sufletului, iar milostenia este jertfa dragostei în Hristos.
Să creștem duhovnicește în credința, dragostea și nădejdea mântuirii!
Să postim cu dragoste și să urcăm scara Postului Mare cu bucurie, iar nu suspinând, “că pe dătătorul de bunăvoie îl iubește Dumnezeu”. Adam a căzut călcând porunca postului. Noi însă, să ne ridicăm din căderea lui Adam, încercând cu post, cu rugăciune și cu milostenie, scara celor patruzeci de zile ale Marelui Post, crescând duhovnicește în credință, în dragoste și în nădejdea mântuirii, până vom ajunge înaintea lui Hristos Înviat și în lumina cea neapusă a Preasfintei Treimi. (Arhim. Ilie Cleopa). În perioada Sfântului și Marelui Post, creștinii își mărturisesc păcatele la Taina Spovedaniei și se unesc cu Hristos Domnul prin Sfânta Împărtășanie – merindă pe calea spre mântuire. Prin toate acestea, prin iertare, post, fapte bune, intensificarea rugăciunii și a citirii din cărțile sfinte, spovedanie și împărtășanie, adunăm lumină în sufletele noastre și cu cât mai multă lumină adunăm în această perioadă, cu atât bucuria Sfintei Învieri va fi mai mare. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că nu haina face sărbătoarea, ci conștiința omului. Să ne ajute Dumnezeu să facem perioada Postului Mare, perioadă de împăcare cu noi, cu semenii și cu Dumnezeu, cu liniște și bucurie sufletească, scară pentru urcuș duhovnicesc al sufletului.
