Parcă e un blestem! În România, orice reformă, inițiativă, „implementare”, schimbare, revoluție etc., etc., nu se poate face decât cu haos și balamuc. O ultimă dovadă în acest sens este introducerea cardului de sănătate obligatoriu. Păi, se putea ca această reformă esențială din sistemul de sănătate să fie scutită de haloimăs? Păi, nu se putea! Circul din ultimele ultimele zile este emblematic pentru capacitatea autorităților administrative de a face ceva ca lumea. Rezultatul? Nervi, timp pierdut, cozi interminabile, leșinuri și situații dramatice sau hilare, de-a dreptul, acesta a fost spectacolul oferit, în ultimele zile. Un adevărat „carnaval” al incompetenței și proastei organizări.
Executivul, premierul sau cei responsabili cu „implementarea”, însă, n-au văzut nimic din toate acestea. Întreaga acțiune a fost un succes nemaivăzut vreodată pe plaiurile mioritice! Presa, medicii, pacienții, farmaciștii sunt niște cârcotași răuvoitori, niște sabotori ai mândreței de reforme! Guvernanții nu vor să recunoască că (sic!) au dat cu mucii în fasole! Am simțit pe propria mea piele cât de minunat ”funcționează” sistemul. Mai exact, pe pielea neveste-mii. Care, biata de ea, a avut îndrăzneala să se ia „la trântă” cu acest sistem. A pus-o dracul, împinsă fiind de nevoie, să ceară rețetele compensate de la medicul nostru de familie. Totul a mers perfect, până ce medicul a introdus cartonașul buclucaș în cititor. Ghinion de neșansă!! Sistemul s-a blocat. Cred că îi eram antipatici, noi, cei din familia Dumitru. Astfel că, timp de două ore, n-a fost chip să primim vitalele rețete. Ce să mai vorbim și de ceilalți pacienți, care bătuseră drumul de pomană, pentru că, nu-i așa, nici ei, la rândul lor, nu puteau fi implementați în atoatecuprinzătorul sistem al lui Pește. În fine, după lunga așteptare, victorie! Nevasta mi-a ajuns acasă, fluturând victorioasă prețioasele rețete. S-a așezat pe canapea, oftând, și mi-a mărturisit că la farmacie nu mai are puterea să se ducă. Atunci, m-am oferit eu, cavalerește. Eram proaspăt, vorba aceea, eu încă nu dădusem piept cu inamicul! Așadar, am înhățat cardurile și rețetele și fuga la farmacie. Se înnoptase deja. Plin de încredere, am depus neprețuitele carduri pe tejgheaua farmaciei, ca o ofrandă pe altarul Sănătății. Dar, ce să vezi? Cu o voce nazală, din care răzbătea o undă de plictiseală amestecată cu iritare, o farmacistă blazată m-a anunțat sec: „N-am ce să fac cu cardurile! Sistemul e blocat!”. Să‑mi stea inima, nu alta! Din fericire, a continuat: „Dați-mi buletinul! Mergem pe vechile proceduri”. Mi se luase o piatră de pe inimă, căci pentru biata de ea aveam nevoie de leacuri. Povestea asta s-ar putea să vi se pară banală. Dar, încercați să înmulțiți acest caz cu alte zeci (dacă nu sute) de mii de români care au trecut prin experiențe asemănătoare. Nu-i așa că sistemul funcționează muc și sfârc?
P.S. O altă aberație. Cică, dacă un medic de familie depășește programul de consultații este obligat să dea note informative pentru a explica motivele acestei depășiri. Cu alte cuvinte, s-a terminat programul, medicul este obligat să tragă oblonul, ca la prăvălie, și să-și ușuiască pacienții (!?). Dar ce ne facem dacă, prelungirea programului de consultații este cauzat de blocarea sistemului, așa cum v-am povestit mai sus?… Cine este de vină, în acest caz?
