Portugalia, cea mai ironizată echipă de la EURO 2016 pentru prestațiile sale de pe parcursul competiției, i-a servit, duminică seara, Franței, incontestabila pretendentă la titlu, o lecție de fotbal, de dăruire și de determinare. În lipsa lui Ronaldo, lusitanii s-au mobilizat exemplar și au câștigat o partidă nebună, pe deplin meritat, consider eu.
Franța a intrat pe teren ca și cum ar fi avut de îndeplinit o formalitate. „Cocoșii” dădeau impresia că trofeul se află deja în vitrina lor. După un iureș de aproximativ 10-15 minute, portughezii au echilibrat,
într-o oarecare măsură, situația. Ei au strâns rândurile remarcabil, după ieșirea lui Cristiano Ronaldo, lovit dur în genunchi de Dmitri Payet, care nu a primit cartonașul galben de la arbitrul Clattenburg, deși îl merita pe deplin. Ronaldo a suferit, se pare, o luxație a ligamentelor genunchiului stâng și va rata, cel mai probabil, participarea la Supercupa Europei. El a fost înlocuit de Quaresma, care a făcut, la rândul lui, un meci memorabil.
Portugalia, o altfel de „Islandă”
Impresia pe care au lăsat-o portughezii este aceea că aceștia au învățat „lecția islandeză”. Cu o apărare excelentă și un portar – Rui Patricio – aflat în zi de grație, cu contraatacuri periculoase, lusitanii au reușit să păstreze rezultatul de egalitate (0-0), până la scurgerea celor 90 de minute oficiale. Rui Patricio a avut câteva intervenții excepționale, iar norocul le-a surâs portughezilor atunci când Gignac, după o execuție superbă, a trimis mingea în bară.
În reprizele de prelungiri portughezii au părut mai proaspeți și au jucat mai bine. Ei au egalat scorul la bare, după ce Raphael Guerreiro a trimis mingea, cu o execuție incredibilă, în transversala porții lui Lloris. A fost un prim avertisment pentru francezi, care se zbăteau disperați să marcheze. În continuare, lusitanii păreau că își doresc să ajungă la „loteria” loviturilor de la 11 metri. Dar…
Un gol incredibil al lui Eder
Dezastrul pentru „cocoși” avea să se producă în minutul 108. Rezerva Eder, introdusă de Fernando Santos în repriza a doua, scapă dintr-un duel cu Koscielny și șutează fantastic, pe jos, la rădăcina barei, în dreapta lui Lloris. Francezilor nu le vine să-și creadă ochilor. Se aruncă disperați în atac, dar fără succes. Apărarea portughezilor este inexpugnabilă. Fluierul de final al lul Clattenburg cade ca o ghilotină. Francezii sunt stupefiați. Se prăbușesc la pământ răpuși de deznădejde. Portughezii jubilează. Ronaldo plânge în hohote, de bucurie. Imposibilul a devenit posibil, iar blestemul înfrângerilor în fața Franței a fost rupt.
Acum, la rece, stai și te întrebi cum a fost posibil ca o echipă calificată în optimi de pe locul 3 din grupă, fără nicio victorie în primele 90 de minute, ci doar în prelungiri sau la loviturile de departajare, a fost capabilă să învingă un monstru sacru” precum Franța? Și chiar la ea acasă! Părerea mea este că Portugalia a fost cu totul altă echipă în finală, față de meciurile anterioare. Mai cred și faptul că accidentarea lui Ronaldo a creat o emulație nemaipomenită în rândul jucătorilor portughezi. Un fel de „patria o muerte!”. Iar suficiența și încrederea exagerată în superioritatea lor le-au jucat o festă francezilor.
Și, iată cum, s-a mai scris o pagină, absolut formidabilă, în istoria fotbalului, care ne aduce aminte de lupta dintre David și Goliat…
Andrei Dumitru
