Otopeni

Primăria Otopeni și Centrul Cultural „Ion Manu” au organizat, în perioada 2 –  4 septembrie 2016, a 15-a ediție a Festivalului Folcloric de Artă și Tradiție Populară Românească. Inițiat în 2001, festivalul s-a impus la nivel național și internațional și a devenit o scenă pe care mulți interpreți își doresc să urce. Există, însă, o importantă condiție: autenticitatea demersului artistic. Iar la acest capitol, sunt multe de povestit…

Text și foto:  Cristina Bunea

3 zile, ca-n povești

Din capul  locului vă spun că Festivalul de la Otopeni trebuie trăit acolo unde se întâmplă, în Piața Primăriei. Emoția transmisă de cei care evoluează pe scenă nu are prea multe corespondențe în DEX-ul cel de toate zilele. La Festivalul de la Otopeni, se știe: se cântă live, cu orchestră. Negativele și pozitivele nu au fost niciodată admise. De altfel, ca un mic exemplu, vineri, 2 septembrie, am întâlnit-o pe Mădălina Ciucu de la Clinceni, care venise la repetiție cu Orchestra „Doina Bărăganului” din Slobozia, alături de care urma  să evolueze duminică, 4 septembrie. Toți cei invitați trebuie să trimită lista cu piesele pe care le vor interpreta sau cu dansurile pe care le vor susține, cu minutaj cât mai exact. Toate informațiile se adună în programul final ce urmează să fie comunicat publicului. Ca de fiecare dată, la Otopeni au fost prezenți și meșteri populari care și-au prezentat creațiile. Însă, din motive de spațiu, le vom acorda cuvenita atenție într-un număr viitor.

 

De pe afiș….

Echipa de organizare a festivalului a invitat anul acesta ansambluri folclorice din Reșița, Suceava, Serbia, Ucraina, Slobozia, Piatra Neamț, Târgu – Jiu și Otopeni. Cele două pre­­zentatoare, Theodora Ghenea și actrița Simona Maican, s‑au descurcat excelent pentru prima oară în această ipostază și le încurajez și acum să continue să aibă încredere în a repeta experiența, căci au și prezență scenică și voce și dicție. În afară de ex­cepționalul an­samblu care este de multă vre­me „Perinița”, al Centrului Cultural Ion Manu din oraș, la festival a venit pentru prima oară Orchestra de suflători și Corul Seniorilor din Otopeni, înființat în urmă cu un an, o mână de oameni veseli și ­plini de viață, în ciuda statutului de pensionar. Emoție mare au stârnit și membrii Ansamblului Folcloric al Școlii Populare de Artă și Civilizație Românească din Cernăuți, Ucraina. Și nu numai sem­natarul acestor rânduri a cântat cu ochii în lacrimi alături de ei „Cântă cucu-n Bucovina”. M-am bucurat s-o aud interpretând muzică populară pe soprana Elena Dincă-Velica și să constat șarmul aparte pe care îl poartă odată cu vocea inconfundabilă interpretul Gheorghe Roșoga, care, la 71 de ani, nu numai că îl strigă pe Gheorghe din toți rărunchii, dar dansează cu o vivacitate de invidiat. Am reascultat-o cu drag pe Letiția Boroi, a cărei voce mi s-a părut din ce în ce mai puternică și mi-a plăcut emoția de dinaintea intrării în scenă a Danielei Condurache, care își trecea palmele deja ude peste fotă. Ce-ar mai fi un artist fără emoția dinaintea intrării în scenă? Și am mai descoperit la Otopeni un cor bărbătesc deosebit, „Haiducii Vlădicii”, din Argeș. Recitalurile de seară trebuie văzute și ascultate pentru că se creează o armonie specială între orchestra Marian Alexandru și fiecare interpret: Gelu Voicu, Steliana Sima, Dinu Iancu Sălăjanu, Ioana Maria Ardelean (ce voce!), Daniela Răduică, Silvia Semeniuc (frumoasă și talentată reprezentantă a Bucovinei, realizator și prezentator Etno Tv), Ionuț Sidău, Valeria Arnăutu, Petrică Mâțu Stoian, Aneta Stan, Marius Ciprian Pop, Niculina Stoican, Constantin Enceanu, Viorica Ghiurciu, pe lângă cei enumerați deja. Iar armonia și cooperarea din ochi, din arcuș și din glas trimit publicului o energie pozitivă absolut specială, benefică. Și mai am un cuvânt de încurajare și încredere în propriile forțe către tânăra Gabriela Karmazsin care, alături de Gabriel Gheorghe s-a ocupat de grafica scenei, propunând un motiv tradițional românesc care „dă bine” în fotografii.

 

De ce să vii la Otopeni, la Festival?

Să-ți bucuri sufletul și mintea cu muzică adevărată pe care, cu siguranță, nu o primește foarte des. Să auzi cum sună în realitate unele voci consacrate, sau pe drumul afirmării, ale muzicii tradiționale românești, căci prea mul­te CD-uri deformează per­cepțiile. Să te bucuri de sunetul viorii Maestrului Marian Alexandru, să des­coperi cum arată costumele populare pe care le poartă dansatorii, să simți emoția concertelor pe viu care nu se pot asemăna cu nimic din ceea ce vezi la televizor. De ce n-ai veni la Otopeni, o dată pe an, în septembrie? E gratis! Ține minte că începutul lui septembrie 2017 va aduce din nou Festivalul și, mai ales dacă te interesează folclorul și arta populară românească, discută, întreabă și descoperă cum fac alții de au succes. Că poate îți folosește un astfel de exemplu. Fără exagerare, o astfel de manifestare îți poate aduce aminte de rădăcinile puternice pe care le ai și le avem, de cărămida care stă la baza oricărui progres: Tradiția, Neamul, Țara,  Ființa Na­țio­nală.