Referendumul inițiat de președintele Klaus Iohannis nu mi se pare o idee foarte inspirată. Pentru că am o intuiție că nu va avea niciun fel de efect. Eu înțeleg că el a încercat să găsească un mijloc pentru a împiedica aplicarea ordonanței grațierii, respectiv pe cea de modificare a Codurilor penale, dar inițiativa sa mi se pare de-a dreptul futilă, atunci când ceri ca poporul să-ți răspundă la o întrebare la care oricine ar răspunde cu da. Înclusiv membrii PSD. Cine ar bifa cuvântul NU, când tu-l întrebi dacă trebuie continuată lupta împotriva corupției? Însuși Dragnea a declarat că el și partidul lui sprijină din răsputeri această luptă… În acest caz, președintele este legat de mâini și de picioare. El nu putea să întrebe românii de-a dreptul : sunteți de acord cu ordonanțele, pentru că atât grațierea cât și modificarea Codului penal sunt perfect constituționale și ar fi riscat să calce pe bec. Așa că a luat-o mai pe după plop, vorbindu-ne de lupta anticorupție și integritatea administrației. În aceste condiții, stai și te întrebi: ce-are sula cu Prefectura? Că social democrații au vrut să treacă cu iuțeală de mână și nebăgare de seamă o ordonanță deosebit de importantă pentru viața românilor, sunt de acord. M-am și mirat, de ce atâta grabă, când mai erau doar două săptămâni până la deschiderea sesiunii parlamentare? Apoi, m-am dumirit. Voiau să-i facă o surpriză plăcută lui Șefu’ Dragnea în privința „îmblânzirii” infracțiunii de abuz în serviciu și să-l scutească de neplăcerile unui nou proces. În această situație, nu au procedat deloc diplomatic, fapt recunoscut și de aliatul lor numărul 1, Călin Popescu Tăriceanu. Aceștia ar fi trebuit să „fezandeze” mai bine populația, pentru a o pregăti să înghită hapul celor două ordonanțe mai ușor. Și a ieșit ce a ieșit. Adică zeci de mii de oameni plus una bucată președinte în stradă, ce mai, deranj mare! Dacă oamenii lui Dragnea ar fi fost mai isteți, toate acestea nu s-ar mai fi întâmplat. Au crezut că „votul popular” le dă dreptul să taie și să spânzure în țara asta. În fine, în ultimele zile, ministrul Justiției a mai încercat să dreagă busuiocul și să dea o spoială de dialog și democrație întregii tărășenii. Probabil că, pe 1 februarie cele două ordonanțe vor intra pe mâna parlamentarilor care, după un simulacru de dezbateri, le vor promova ca legi organice, spre disperarea opoziției și a lui Iohannis.
Bine, veți zice dvs., da „plebicistu’”? Păi cu plebicistu’ e simplu: el are doar valoare consultativă, nu legiferează! Aduceți vă aminte de cei 300 de parlamentari! S-a ales ceva de rezultatul acelui referendum? Da, praful! Tot așa se va întâmpla și cu cel declanșat, zic eu, inutil de președinte, pentru că, așa cum spuneam, întrebarea la care vom răspunde nu atinge miezul „cestiunii”. Adică grațierea și încercarea de a-i scoate basma curată o mână de corupți. Astfel că, și acum, ca și atunci, totul va rămâne ca-n tren. Iar majoritatea parlamentară va vota copios la grațiere și coduri, în ciuda opoziției străzii. C-așa-i la referendum, la români…
