Peste 300 de medici, români și străini, de top, specialiști inclusiv în domeniul cercetării medicale s-au reunit, în perioada 18-21 septembrie, la București, la cea de-a treia Conferință a Asociației Române de Imuno-Dermatologie și respectiv, a 48-a Conferință a Societății de Imunologie din România.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 471, ediția print
Evenimentul a adus în atenția experților în sănătate psoriazisul și mastocitoza la copii, bolile rare ale adulților, melanomul cutanat, terapii biologice în dermatita atopică și astmul copiilor, bolile reumatismale, afecțiunile canceroase și chiar noutăți în transplant și în vaccinuri. Prezentăm și noi, în cele ce urmează, câteva dintre cele mai importante teme abordate în cadrul conferinței!
Tendințe actuale în melanomul cutanat
Ultimii ani au adus o creștere semnificativă a melanomului care, din păcate, nu are simptome sistemice. “Un melanom descoperit târziu este o situație foarte gravă, pentru că el diseminează rapid în ganglionii limfatici. Deja asta înseamnă stadiul 3. În stadiul 4, se diseminează în organe care nu au nici o legătură cu pielea, frecvent pulmonar și cerebral (melanomul este întrudit cu celula neuronală și atunci metastaza respectivă își găsește loc la nivel cerebral”, a atras atenția prof. dr. Monica Neagu, șef Laborator Imunologie, Institutul Naţional “Victor Babeș”, președinte al Societății de Imunologie din România (SIR). În afară de metodele de prevenție pe care le poate aplica fiecare persoană în parte, specialiștii ne-au prezentat tendințele actuale la nivel internațional: cunoștințe prin intermediul aplicațiilor clinice ale terapiilor imune, combinarea celor mai noi terapii imune aprobate, dar și dezvoltarea de terapii noi și, mai ales, biomarkeri. “Generarea unui răspuns imun antitumoral eficient clinic este, probabil, dependentă de manipularea cu succes a diferitelor procese imune. Tumorile umane sunt extrem de heterogene și adaptative. Rezultatele studiilor clinice și preclinice efectuate pe terapiile țintite în rezistența tumorală au arătat că tumorile trebuie atacate pe mai multe fronturi”, a mai explicat specialistul.
Cancere cauzate de HPV- cazuri neraportate
Despre infecția cu HPV (Human Papilloma virus) s-a discutat foarte mult, mai ales în contextul apariției cancerului cervical la femei, existând, la nivel mondial, acțiuni de vaccinare a fetițelor pentru a se preveni infectarea mai târziu în viață. Însă, HPV afectează și bărbații în egală măsură și, deși la noi în țară nu sunt raportate prea multe cazuri, virusul este responsabil pentru apariția cancerelor anale, peniene, ale cavității bucale, ale uretrelor sau prostatei la bărbați, dar și a altor tipuri de cancere, în afară de cervical, la femei. “Dacă ne uităm în statistici, țările Europei Centrale și de Sud- Est par să fie destul de «safe» din punct de vedere al cancerelor ano-genitale, altele decât cancerul cervical. În aceste țări nu există cazuri de cancer extra-cervical, cel puțin nu raportate, iar acest lucru ar trebui să ne îngrijoreze, pentru că toate statisticile și toată politica de sănătate referitoare la patologii țintite au la bază date epidemiologice. Fără acestea, nu avem ce face. Cancerul cervical nu este singurul care contează. Este, într-adevăr, cea mai frecventă patologie oncologică la sexul feminin la ora actuală, dar în deciziile de politică sanitară contează tot tabloul. Trebuie să depunem eforturi pentru a avea imaginea reală a acestei patologii”, a atras atenția conf. dr. Daniel Boda, președintele Asociației Române de Imuno – Dermatologie (ARID). CDC estimează că HPV este responsabil pentru cele mai multe dintre noile infecții cu transmitere sexuală. 90% dintre infecțiile cu HPV dispar de la sine în decurs de doi ani, restul de 10% fiind infecții persistente. În România, se estimează că există aproximativ 500.000 de infecții persistente cu HPV.
Celulele stem și bolile reumatologice
În fiecare țesut din organism există celule stem proprii, dar care sunt dormande când au crescut, nu se mai multiplică. Iar specialiștii își pun problema cum să ajungă la ele și cum să le trezească, iar dacă acest lucru este posibil, cum să evite transformarea lor în celule de care organismul nu are nevoie – celula stem fiind, prin definiție, o celulă care se poate transforma în orice. A doua sursă de celule stem este ingineria genetică: se ia o celulă obișnuită, i se scoate nucleul (care este același în toate celulele organismului) și se introduce într-o celulă provenită de la un embrion – o celulă care are aparatul de stem, care se va înmulți la nesfârșit și se va transforma în orice. Acest lucru se poate realiza și în România, a anunțat conf. dr. Florian Berghea, UMF “Carol Davila” București. Ce se poate face cu celulele stem în zona reumatismală? “Cel mai des se folosesc așa-numitele celule stem mezenchimale, care nu sunt niște celule stem propriu-zise, adică nu se înmulțesc la nesfârșit, ci se opresc după câteva generații. Cea mai bună sursă de celule stem mezenchimale este, în prezent, grăsimea abdominală: se scot 30-40 ml care se prelucrează mecanic și puțin biochimic și se obține fie o mixtură de celule plus celule stem mezenchimale, fie pot fi separate, să avem mai ales celule stem mezenchimale, care sunt mai active metabolic. Pot fi folosite în artroză: în aceeași procedură chirurgicală, se desface articulația pacientului, la care, de obicei, cartilajul este distrus. Bucățile de cartilaj se taie și se toacă mecanic, se amestecă cu celule stem mezenchimale și cu un tip de lipici din fibrină, iar ceea ce rezultă se întinde pur și simplu pe osul care nu mai are cartilaj. Rezultatele de până acum arată că aderă la os și se formează un fel de cartilaj”, a explicat conf. Berghea.
Efectele malnutriției asupra organismului
Metabolismul are un rol foarte important în apariția a numeroase boli, de la obezitate la afecțiuni oncologice și imunologice. Nutrienții au și ei un rol semnificativ, atunci când sunt în cantitate suficientă tot organismul funcționează corespunzător, însă atunci când sunt prea puțini, sistemul imun intră într-o stare de somnolență, situație care se regăsește foarte des în țările slab dezvoltate, în care alimentația este deficitară în astfel de substanțe. Efectele malnutriției copiilor asupra sistemului imun sunt numeroase: risc de sepsis (cu hipoglicemie, hipotermie), atrofierea glandelor limfatice, a timusului și a amigdalelor, semnele tipice de infecție (leucocitoză și febră) sunt de obicei absente, dar și probleme ale sistemului cardiovascular, tractului gastrointestinal, pielii și metabolismului. Prof. dr. med. Joachim Seitz, de la departamentul de Endocrinologie, Institutul Biochem, a prezentat două tipuri de boli ale malnutriției – Kwashiorkor și Marasmus – și diferențele dintre ele. Kwashiorkor apare la copiii cu vârsta între 6 luni și 3 ani a căror dietă este deficitară în proteine și se manifestă prin ficat gras mărit, edem, coaste puțin proeminente, apetit scăzut, letargie și putere musculară slabă. Marasmus apare des la copiii mai mici de un an, din cauza deficitului de proteine și calorii, și se manifestă prin: coaste foarte proeminente, stare de alertă și iritabilitate, foame pronunțată, scădere severă a masei musculare. “Copiii malnutriți nu mor din cauza lipsei de anumite substanțe, ci din cauza infecțiilor și bolilor asociate. Imunologia este foarte importantă în țările în curs de dezvoltare, unde o treime dintre copii sunt subnutriți”, a explicat prof. Seitz.
(Va urma)
