Sfânta Scriptură ne spune că, ridicându-se de la masă, înainte de Cina cea de Taină din Joia Mare, Iisus Hristos S-a încins cu un ștergar și a spălat picioarele ucenicilor Săi. În amintirea acestui ritual, în unele mănăstiri se mai păstrează și astăzi obiceiul ca starețul să spele picioarele a 12 călugări din mănăsirea pe care o conduce.
Spălarea picioarelor ucenicilor este așadar, o pildă plină de învăţătură duhovnicească. Prin ea învăţăm să ne dezbrăcăm de mândria firii şi să ne curăţim sufletele. “Şi făcându-se Cina, şi diavolul punând dinainte în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, ca să-L vândă, Iisus ştiind că Tatăl I-a dat Lui toate în mâini şi ca de la Dumnezeu a ieşit şi la, Dumnezeu merge, S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine şi, luâd un ştergar, S-a încins cu el. După aceea a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.” (In 13, 2-5)
“Pildă v-am dat vouă ca şi voi să faceţi la fel”
“Voi mă numiţi pe mine Învăţătorul şi Domnul şi bine zicei căci sunt. Deci dacă Eu Domnul şi Învăţătorul v-am spălat vouă picioarele voastre, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora, pildă v-am dat vouă ca şi voi să faceţi la fel”. (In. 13, 14) Aceasta este o poruncă a Mântuitorului ca să fim unii faţă de alţii cinstiţi, smeriţi şi curăţiţi. Pentru că duhovniceşte la asta suntem chemaţi de către Hristos Domnul.
