Arta de a creşte albine în apropierea aglomerărilor umane

„Locul, nu prea mare, mărginit cu garduri de nuiele streșinite cu paie, în care erau așezaţi simetric stupii acoperiţi cu scândurele și pe lângă care se învolburau zumzăind albinele aurii, era scăldat în razele strălucitoare și fierbinţi ale soarelui de iunie. În prisacă era așa de bine, era atâta voioșie, liniște și lumină încât Nehliudov uită dintr-o data impresiile apăsătoare ale acelei dimineţi”

Lev Nicolaevici Tolstoi – „Dimineaţa unui moşier”.

Se știe că albina nu este o ființă complet domesticită și, de aceea, în zootehnie albinele ocupă un loc aparte, iar apicultorul trebuie să dea dovadă de calm, răbdare și pricepere, în timpul lucrului cu albinele, dar și de un minim de cunoștințe teoretice și practice, pe  care acesta ar trebui să le acumuleze, înainte de a-și procura primii stupi. Apoi să aprofundeze aceste cunoștințe, citind  tot ce apare nou în acest domeniu. 

 Mihai Lazăr, apicultor

Revista „România Api­colă”, Manualul apicultorului și Internetul sunt numai câteva dintre sursele inepuizabile de informație, care țin de acestă frumoasă activitate și la care orice stupar ar trebui să aibă acces.

Mulți apicultori au domiciliul în orașe, iar vetrele de stupină se află în apropierea acestora, în localitățile rurale din vecinătate. Dar satele de astăzi nu se mai compară cu acelea de acum câteva decenii, cu densitate scăzută a populației și cu proprietăți întinse, disipate și mărginite de salcâmi.  În ultimii ani, mulți locuitori ai acestora și-au vândut în mod nechibzuit proprietățile, divizându-le în parcele mici, așa-numitele locuri de casă intravilane. Așadar, dacă în urmă cu treizeci de ani aveam numai doi vecini, astăzi numărul acestora s-a triplat. În viitor, vom cunoaște, în mod inevitabil, fenomenul de urbanizare a localităților de provincie. Dar albinele au rămas aceleași insecte de milioane de ani: niște animale semidomesticite, care, dacă nu sunt tratate cu grijă, reacționează uneori prin înțepături, iar acest lucru poate influența negativ punctul de vedere al opiniei publice despre aceste blânde, minunate și folositoare insecte. 

Măsuri aberante ale autorităților locale

De curând, s-a petrecut un lucru fără precedent în țara noastră: din informații verbale am aflat că, într-o comună din țară, Consiliul local al primăriei de acolo a luat hotărârea de a interzice amplasarea stupilor cu albine pe terenul intravilan al localității respective. Nu cunosc detaliile acestei neplăcute situații (ulterior am aflat că această hotărâre a fost anulată), dar presupun că nu albinele au fost de vină (albina carpatină este una din cele mai blânde rase de albine, după cea italiană, ocupă locul doi, pe o scară de la unu la zece, în ceea ce privește comportamentul liniștit) ci apicultorii, care poate nu au respectat regulile elementare de protecția muncii, în stupină. Cel mai important factor care poate determină agresivitatea albinelor, în afara stupului, este comportarea apicultorului cu aceste insecte. Așadar, pentru a evita neplăcerile provocate de comportamentul agresiv al albinelor lucrătoare, trebuie să luăm în considerare o serie de recomandări, pe care voi încerca să le schițez în articolul de față.

Recomandări pentru amplasarea stupilor

Vatra stupinei (pavilion sau stupină staționară) trebuie amplasată conform legii, respectând dis­tanțele specificate. Albinele, pe culoarul de zbor către sursa de cules, nu trebuie să intersecteze drumuri intens circulate, locuințe aglomerate, școli sau grădinițe. Dacă acest lucru nu este posibil, se vor construi garduri înalte.  Personal, am construit un astfel de paravan în stupina proprie, din plasă de protecție pentru schele, înalt de 4m, iar rezultatele sunt foarte bune. O altă soluție este înființarea de perdele de protecție naturale, alcătuite din arbori cu port înalt și coroană deasă, de preferință conifere. Emanațiile neplăcut mirositoare sau toxice irită albinele. De aceea, vom depărta stupina de fabrici, ferme de animale, sau alte surse poluante. 

Cum putem avea albine „blânde”

Nu se va interveni în interiorul familiilor de albine decât atunci când este absolut necesar, aceasta fiind o condiție esențială pentru a avea albine blânde. Se poate renunța la efectuarea controalelor facultative, cum ar fi revizia sumară sau cea de fond, de la începutul primăverii. Stările anormale pot fi depistate în urma controlului vizual, intervenind selectiv numai acolo unde presupunem că sunt probleme. Sunt contraindicate hrănirile cu sirop, la începutul primăverii, deoarece îndeamnă familiile la furtișag, activând înstinctul de apărare al străjerelor familiilor mai slabe, iar acest lucru influențează activitatea generală, albinele devenind mai irascibile. Siropul cu suc de ceapă este total nepotrivit în contextul de față, deoarece substanțele volatile din ceapă au un puternic efect iritant. De alt­fel, vom evita orice adaos a siropului de zahăr, ceaiuri medicinale, sau arome de orice fel. Nici descăpăcirea fagurilor du­­pă diafragmă, în vede­rea stimulării, nu este o metodă indicată, dacă dorim să avem albine „liniștite”. La nevoie, se pot administra cu succes  turte din șerbet de zahăr.

Iarna, umblați cât mai puțin, la stupi! 

Ideal este să lăsăm în fagurii ghemului de iernare hrană îndestulată (15-18 kg), încă din toamnă, și nu vom mai fi nevoiți să deranjăm familiile de albine decât în luna aprilie, în perioada înfloririi pomilor fructiferi, odată cu introducerea fagurilor artificiali, la clădit, pentru completarea cuibului. Nu vom ridica podișoarele stupilor cu albine decât pe timp frumos și fără vânt,  dacă se poate între orele 10.00 și 17.00, atunci când majoritatea culegătoarelor (care sunt cele mai irascibile), se află la cules. În timpul intervenției, apicultorul trebuie să poarte echipament de protecție adecvat, de culoare deschisă și foarte curat. Ramele trebuie mânuite lent, și nu se vor strivi albine. Nu expirați deasupra cuibului, dacă ați consumat ceapă, sau dacă ați băut alcool! Mănușile nu sunt recomandate, deoarece, după unii apicultori cu experiență, irită albinele. Afumătorul trebuie să producă un fum rece și de calitate. Folosit cu moderație, acesta calmează albinele, dar întrebuințarea lui în exces are efect contrar. Coloniile irascibile vor fi controlate ultimele, sau, și mai bine, nu se vor verifica deloc. Mai bine le eliminăm definitiv.  

Cum evitați furtișagul albinelor

Extracția mierii se va face în condiții de deplină siguranță, pentru evitarea furtișagului, și nu se va oferi albinelor căpă­ceală sau faguri, pentru a fi eliberați de resturile de miere. Orice hrănire cu sirop – din necesitate sau pentru completare –  trebuie să se facă seara, după încetarea zborului, iar cantitatea respectivă trebuie astfel dozată, încât, până dimineața, hrănitoarele să fie golite, pentru a nu îndemna albinele la furtișag. De altfel, toate sursele care conțin miere – recipiente sau faguri depozitați – trebuie complet izolate, pentru a evita accesul albinelor și declanșarea unui potențial furtișag, care poate pricinui o agitație periculoasă în stupină și împrejurimi. 

Mențineți albinele în stare activă!

Recoltarea veninului – în mod deosebit – dar și a apilarnilului, presupune aplicarea unor tehnici care irită puternic albinele. Din acest motiv, recoltarea acestora trebuie evitată, dacă avem stupina amplasată la mică distanță față de vecinătăți. Menținerea familiilor de albine în stare activă este obligatorie! Imaginați-vă ce s-ar întâmpla într-o stupină formată din, să presupunem, 150 colonii de albine cuprinse de frenezia roitului natural! Și, nu în ultimul rând, onorați apicultori, asigurați albinelor un cules continuu, care să le preocupe permanent, știind că instinctul de acumulare este mai accentuat, la albine, decât orice alt instinct, este mai puternic chiar și decât instinctul de apărare.

 Adăpătorul trebuie să conțină apa curată, periodic reîmprospătată. El se va afla, în permanență, la dispoziția albinelor, pe tot parcursul sezonului activ, într-un loc însorit dar nu foarte aproape de stupi.