„Lucrez la o companie privată de zece ani. În tot acest timp, nu am avut niciodată concediu de odihnă mai mult de o săptămână pe an. Acum, ostenit şi fără puteri, ca o lămâie stoarsă, am îndrăznit să-i cer angajatorului două săptămâni, pe care, evident, nu mi le-a acordat. Ba mai mult, m-a ameninţat că dacă lipsesc atât timp, nici nu mai are rost să mai revin la lucru. Fără să mai ţin cont de decizia lui, am plecat şi m-am întors după cele 14 zile de relaxare, dar ce să văd… la întoarcere patronul s-a ţinut de cuvânt şi m-a concediat, motivând, nerespectarea sarcinilor de
serviciu. Acum sunt în preaviz. Ce pot să fac? Consider că e un abuz.”
Daniel Florea – Baloteşti
Răspuns:
Ceea ce a făcut angajatorul respectiv este o încălcare flagrantă a rigorilor legislaţiei muncii. În primul rând, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor. Mai mult, acesta nu poate forma obiectul vreunei cesionări, limitări sau renunţări. Conform Codului Muncii, durată minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare. În plus, angajatorul este obligat să acorde concediu, până la sfârşitul anului următor, tuturor salariaţilor ce într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediu de odihnă la care aveau dreptul. Ba, mai mult, în legislaţie este stipulat în mod clar faptul că această concediere este interzisă pe dura-ta efectuării concediului de odihnă. De asemenea, s-a încălcat şi procedura administrativă de cercetare disciplinară ce se efectuează înainte de luarea acestei decizii de concediere. Sfatul meu este că acest angajator trebuie pe deplin acţionat în instanţă deoarece sunt şanse maximale de a avea câştig de cauză.
Aşteptăm întrebări pentru avocat pe adresa redacţiei sau la e-mail avocatlaapel.jurnaluldeilfov@yahoo.com
