Preot Ioan, de la Parohia din Jilava
Sfânta nostră Biserică nu vede în moarte, sfârşitul existenţei omului, ea crede şi mărturiseşte Învierea celor morţi, a strămoşilor noştri. De aceea, ea ne învaţă că suntem obigaţi să ne rugăm pentru toţi cei care au murit în dreapta credinţă ca să aibă partea lor de moştenire în Împărăţia lui Dumnezeu. Pomenirile se săvârşesc pen-tru că Hristos a murit şi a înviat cu trupul, asemenea şi noi vom învia cu Dânsul şi vom trăi.
Încă din primul secol al creştinismului, a fost rânduit ca zi de rugăciune pentru cei adormiţi, ziua de Sâmbătă, precum şi anumite zile de pomenire în care venim la biserică aducând colivă şi dăm un pomelnic pentru toţi cei adormiţi ai noştri. Aproape în fiecare sâmbătă se face pomenirea celor adormiți, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt şi cu sufletul în iad, ca să i elibereze pe drepţii Vechiului Testament adormiţi întru nădejdea învierii.
Iisus Hristos a lăsat apostolilor Săi o nouă poruncă: “Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul” adăugând: “Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii”. (Evanghelia de la Ioan cap.13, v.35) Rugăciunile noastre, ca dialog cu Dum-nezeu, pentru cei adormiţi sunt expresie a iubirii pe care omul o are pentru înaintaşii săi. Sfinţii părinţi au spus că Biserica, casă a lui Dumnezeu, este lăcaşul unde omul se întâlnește, prin legătura dragostei, cu cei adormiţi.
Rugăciune pentru iertarea păcatelor celor adormiţi
Se reface această legătură în chip nevăzut pentru că dragostea care îi ţine vii pe cei adormiţi se face în Hristos pentru că El ne iubeşte pe toţi. Întâlnirea cu cei adormiţi în Hristos se face pentru că El este cel care a înfrânt moartea, “ultima biruinţă asupra înstrăinării şi a lipsei de dragoste”. Pr. Alexander Schmemann spune: “În Hristos nu este diferenţă între cei vii şi cei morţi. El este Viaţă şi această Viaţă este lumina omului. Iubindu-l pe Hristos, îi iubim pe cei ce sunt lângă El”. Sfântul Simeon al Tesalonicului spune: “Foarte mulţi oameni aleşi cu viaţă sfântă, s-a arătat şi s-a descoperit folosul ce au cei adormiţi de la pomenirile care se fac pentru ei, mai cu seamă Sfânta Jertfă (Sfânta Liturghie – cea mai importantă slujbă a Bisericii). Prin rugăciunile, liturghiile şi milosteniile ce se fac, nu numai că se dă iertare de păcate celor ce au păcătuit şi au murit în pocăinţă, dar încă şi celor ce au vieţuit întru bunătate şi au luat sfârşit bun, li se dăruieşte mai mare înălţare întru slava lui Dumne-zeu.”
S-au făcut parastase pentru toţi cei ce s-au stins
Cea mai puternică rugăciune care se face pentru iertarea păcatelor celor adormiţi este rugăciunea preotului din cadrul Sfintei Liturghii. Atunci se pomenesc numele celor vii dar şi a celor morţi care nu mai pot să se roage singuri. Preotul spune: “spală Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici (la această Sfântă Liturghie), cu cin-stit sângele tău, pentru rugăciunile sfinţilor tăi.”
În sâmbăta dinaintea sărbătorii Pogorârii Duhului Sfânt, ca o pregătire a întregii lumi văzute şi nevăzute pentru a primi harul iertării şi al nemuririi, Biserica a rânduit să se facă pomenirea morţilor. La “Moşii de vară”, aşa cum este numită această sărbătoare în tradiţia Bisericii noastre, facem parastas pentru toţi cei muriţi, dar în spe-cial pentru cei care au murit nespovediţi, neîmpartăşiţi, fără lumânare, precum şi pentru cei neştiuţi, care au murit în războaie, lagăre, închisori etc.
Pomeniţi cu colivă, prescură și vin roșu
Ne rugăm la Dumnezeu pentru iertarea păcatelor celor adormiţi dacă aceştia au murit întru nădejdea vieţii veşnice, nedespărţiţi de Biserica Ortodoxă, cei care au primit Sfintele Taine şi nu au renunţat la ele. Nu pot fi pomeniţi cei care au murit fiind atei, cei care au murit în dispreţ faţă de Dumnezeu, copii nebotezaţi, avortaţi.
Pomelnicul pentru morţi care se dă preotului spre pomenire la Sfântul Altar trebuie să fie însoţit de o lumânare (care simbolizează lumina pentru cei adormiţi), o prescură, tămâie şi puţin vin roşu. De asemenea, se aduce la biserică: colivă de grâu care închipuie moartea şi învierea oamenilor, şi alte milostenii după putinţa şi voin-ţa fiecărui credincios. Prin milostenii se înţelege mâncarea adusă la biserică, vase şi haine pentru împărţit, bani şi alte bunuri care se dau de pomană pentru sufletele celor adormiţi. Mai există tradiţia ca în această zi, de pomenire, în casele gospodarilor, să se facă o masă de pomenire la care sunt chemaţi: preotul ca să sfinţească mâncarea, rudele, vecinii, dar şi oamenii nevoiaşi.
Toată credinţa noastră este fundamentată pe cuvântul şi învăţatura despre Învierea lui Hristos şi biruinţa Sa asupra morţii, după cum ne spune Sfântul Apostol Pa-vel, Hristos este “începătură – a învierii – celor adormiţi. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr un om şi învierea morţilor” (I Cor. 15).
Preoţii au binecuvântat bucatele aduse de credincioşi la biserică pentru sufletele celor adormiţi
