Un scriitor cu har, afirma că “Degeaba păstrezi tradiţiile, dacă nu le cunoşti originea şi nu le înţelegi“. Avea perfectă dreptate. Pentru că, iată, “Brezoaiele“ de Domnești nu numai că și-au explicat anul trecut simbolistica și forța, încă de la prima reapariție pe străzile comunei, după peste 40 de ani de pieire. Oamenii acestei așezări le-au reînviat puterile, ființa și jocurile, toate ale unei lumi misterioase, în care duhurile îi ajută pe săteni să biruie răul. Și fac lucrul acesta numai dacă după Sf. Vasile, în a doua zi a anului nou, sunt invocate cu mare zarvă, chiote și chipuri surprinzătoare ale măștilor purtate.
Dar noi am aflat de la cercetători, specialiști în etnologie, că tradiția “Brezoaielor“ vine cumva din Dobrogea. Așa se face că sărbătoarea mai poartă un nume, acela de “Giumal“. Termenul are o sonoritate orientală, apropiată comunităților dobrogene și s ar traduce, “carnaval“, într-un sens lejer al interpretării.
Agenda organizatorilor
Pe programul primăriei din Domnești și a Consiliului Local privind lista principalelor manifestări cultural-artistice ale anilor 2016 și 2017, figurează proiectul “Obiceiuri vechi, din vatra satului“. Așa a renăscut tradiția “Brezoaielor“ sau “Giumalului“, a cărei primă ediție a debutat anul trecut. La fel cu manifestările care au reîmprospătat obiceiuri creștine, de Crăciun.
Cert e că “festivalul“ acestor măști și al zarvei iscate de apariția lor s-au bucurat de un mare succes în comunnitatea domneșteană.
În plus, îndemnul participării cât mai multor săteni, tipărit pe fluturașii răspândiți prin localitate, a avut priză la gospodari. Chemarea lor a fost adresată “tuturor localnicilor care doresc să participe cu costumație personală completă (mască, haine, clopote) sunt invitați să se înscrie la coordonatorii proiectului: Ștefan Costel – viceprimar și Doina Scripa – inspector asistent coordonator“.
Desfășurarea ediției a II-a
Totul a pornit la ora stabilită, 10:00. Plecarea cetelor de mascați s-a făcut de la primăria comunei. Pe traseu, așa cu s-a întâmplat și anul trecut, ele s-au înmulțit cu personaje de toate felurile. Cei peste 3 km străbătuți au atins str. Cartierul Nou, șos. Independenței, str. Toamnei și, în final, str. Baboi.
Anul acesta, mascații s-au oprit la gospodăriile familiilor Ramona și Florin Nicolae, la Dan Dumitrache și ultimul popas l-au făcut la casa părintească a primarului Ioan Adrian Ghiță, unde viețuiesc tatăl și mama sa – Nicolae și Marieta. Tot acolo l-am întâlnit și pe tânărul Marian, cel care s-a ocupat cu sârguință ca grupurile “Brezoaielor“ să primească tot cele poftește inima, ca să aibă spor în alungarea duhurilor rele.
Detalii și farmecul prezentului
Desigur, printre toți cei care au urmat alaiul s-a aflat și minunatul specialist dr. Doina Ișfănoni, cercetător etnolog la Muzeul Satului “Dimitrie Gusti“, din Capitală.
Iată sinteza dialogului limpezitor purtat cu domnia sa, conform dictonului din debutul acestei pagini, cum că “degeaba te uiți la tradiții, dacă nu le cunoști originea și nu le înțelegi. Normal, e vorba despre autorul acestor rânduri și nu despre altcineva.
Așadar, Doina Ișfănoni a spus: “Lucrurile s-au canalizat anul acesta pe un făgaș al întăririi autenticității. Mă refer în primul rând la ținuta care caracterizează “Brezoaiele“, pentru că, împreună cu dl viceprimar Ștefan Costel, am încercat – și de astă dată chiar am reușit – să readucem întregul arsenal de travestiri la substanța mitologică a mesajului ce trebuie transmis. Un exemplu e masca omului-pasăre. Alt fenomen minunat e apariția copiilor. Prospețimea vârstei lor preia lejer gestica și comportamentul “Brezoaielor“. Ei sporesc ceata, iar efectul sonor e dintre cele mai autentice și spontane, amplificând atmosfera cu tot ce fac ei, tonic. Costumele lor de acum sunt mire și mireasă, tot felul de țărani și fete.
Apoi, avem același popă și diavol, cuplurile care anunță de fapt disputa dintre bine și rău, preot și diavol, moș și babă, proasta satului, cadâna, vânătorul, doctorul și altele“, a afirmat specialistul.
Înțelegeți? Totul e de bine
În plus, am reținut că “Brezoaiele“ sunt, purtătoare ale simbolurilor care năvălesc în viața satului, fără să întrebe pe nimeni. Fără să ceară voie. Aceste duhuri întruchipate de măști sunt autoritare și fac numai ce vor. Să fim bine înțeleși: ele sunt personaje pozitive, dincolo de urâțenia și exagerările măștilor. Jocurile cu măști alungă răul care a rămas cuibărit pe ulițe, pe la răspântii de drum, în ogrăzi, în acareturile din afară ale gospodăriei, în întregul spațiu al comunității.
