Pentru ca poporul să se „distreze” și anul acesta și să uite de foame, guvernanții îi oferă un circ de zile mari. Un spectacol în trei acte, unul mai palpitant ca celălalt. Primele două acte sunt oarecum conexe, dar cel de-al treilea l-ar putea face invidios chiar și pe Ian Fleming, autorul seriei Bond. Prin urmare, este vorba de privatizarea CFR Marfă și numirea noului ministru al Transporturilor, dar și de thrillerul aducerii în țară a lui Omar Hayssam. Așadar, să înceapă circul!!!
De la bun început, privatizarea CFR Marfă a ridicat multe semne de întrebare. „Pețirea miresei”, cum spuneam pe atunci, s-a transformat într-o horă cu bâlbâieli ale Executivului. S-au făcut compromisuri peste compromisuri, în speranța că statul va scăpa de beleaua din curte. În fine, după ceva zbucium, „mireasa”, a poposit în curtea lui Gruia Stoica, patronul GFR, pentru că, nu-i așa, noi nu ne vindem țara decât românașilor noștri! Eeei, dragii moșului și trecură deja 5-6 săptămâni de când fu băut aldămașul pentru 202 milioane de euro, iar situația este mai nebuloasă ca oricând. Lălăiala instituțională a urmat buna tradiție românească. Mai întâi s-a așteptat avizul Consiliului Concurenței, apoi pe cel al Ministerului Justiției, care trebuia să avizeze „Amendamentul Fenechiu”, care-i permitea mirelui să „marce banul” în 5 luni de zile, față de două, cât fuseseră prevăzute inițial. Aprobarea acordului de privatizare a fost realizată de-abia după o lună jumate de la licitație, iar semnarea va avea loc în toamnă, după ședința CSAT. Până atunci, GFR va trebui să achite 10% din sumă (20 de milioane de euro). Dar, surpriză! Până să se scobească Gruia de banii pe care îi datorează, DIICOT scoate la iveală (de ce abia acum?) o privatizare frauduloasă de care s-ar face vinovat „eroul” nostru.
În acest moment, intervine și Marele Combinator de la Cotroceni, solicitat să accepte numirea unui nou ministru al Transporturilor, în persoana lui Ovidiu Silaghi. Ce ocazie minunată pentru Băse să facă olecuță de mișto de Micul Titulescu. Și ce face bătrânul lup de mare? Se prevalează de prevederile legii și-i cere premierului ministru interimar să-și asume că poate și el să facă o privatizare de succes, nu ca aia de la Oltchim.
Partea a treia este și mai amuzantă. Ea se referă la prinderea binladenului Omar de către Jeimși Bonzii români, printr-o operațiune neautorizată pe teritoriul unui stat străin (Băsescu dixit!). De aici a început o „sarabandă” de declarații ale diferitelor centre de putere ale statului, care au desenat o situație cât se poate de elocventă a modului în care este guvernată România. Totul a culminat cu momentul în care nimeni nu mai știa unde se află Omar, iar părerologii televiziunilor înaintau scenarii care mai de care mai fanteziste. Am râs cu lacrimi atunci când am aflat cum un grefier a sunat la Poliție să întrebe dacă Omar Hayssam se află pe-acolo, ca să știe unde să-l citeze!
Așadar, circ fără pâine. Eu, unul, aș prefera varianta inversă, ca mulți dintre românii care așteaptă cu totul și cu totul altceva de la politicienii autohtoni.
