În fiecare an, perioada dinaintea Nașterii Domnului poartă în ea o emoție aparte, greu de pus în cuvinte, dar ușor de simțit în suflet. Parcă aerul devine mai blând, oamenii sunt mai atenți unii cu alții, iar luminițele care s-au aprins la sate și orașe ne amintesc de lumina mare pe care o așteptăm cu toții, venirea Pruncului Sfânt în lume.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 783, ediția print
Pentru noi, credincioșii ortodocși, postul Crăciunului nu este o obligație, ci o invitație la liniștire, la gânduri bune și la o mică nevoință personală. Postul nu înseamnă numai abținerea de la anumite bucate, ci și dorința de a ne curăța sufletul, de a ne îmblânzi vorbele și de a ne întoarce privirea spre ceea ce este cu adevărat important. Este un timp în care mulți dintre noi își regăsesc pacea, un timp în care ne reamintim că bunătatea și solidaritatea sunt daruri mai prețioase decât orice alt cadou.
Colindătorii, mesagerii bucuriei
Tot acum, începe să se strecoare în casele și în inimile noastre mirajul colindelor. Primele grupuri de copii sau de tineri au început deja să cânte vestirea Nașterii Domnului, iar acest lucru ridică firesc întrebarea: ”Este bine sau nu, din punct de vedere ortodox, să colindăm încă de acum?” Tradiția spune că perioada potrivită pentru colindat începe după data de 20 decembrie, odată cu apropierea Ajunului. Totuși, Biserica nu osândește colindatul mai devreme, atâta timp cât el este făcut cu bun-simț și cu bucurie. Cântarea unei colinde nu este o greșeală, ci o binecuvântare, pentru că vestirea Nașterii Domnului este, prin însăși esența ei, o preamărire a luminii și un semn de dragoste față de ceilalți. Colindul, fie el spus mai devreme sau exact la vremea lui, are sens doar dacă izvorăște din inimă curată. Colindatul, în tradiția românească, este o formă de legătură între oameni și între generații. Colindătorii devin mesageri ai bucuriei, umblând din casă în casă pentru a transmite vestea cea bună. Iar gazda, de cealaltă parte, își primește colindătorii cu zâmbet, cu deschidere, cu un mic dar, oricât de simbolic. Nu valoarea darului contează, ci primirea lui cu inimă curată. Așa se leagă comunitățile, așa se bucură satul sau orașul întreg, prin întâlnirea dintre cel care cântă și cel care ascultă. În această perioadă, oamenii simt nevoia să-și facă ordine în casă, dar și în suflet. Curățenia dinaintea Crăciunului nu este pur și simplu un obicei gospodăresc. Ea poartă și o semnificație adâncă, înrădăcinată în tradiția bisericească. Așa cum aerisim camerele, ștergem praful și spălăm geamurile pentru a primi mai multă lumină, la fel ar trebui să aerisim și colțurile ascunse ale sufletului, iertând acolo unde am ținut supărare, cerând iertare acolo unde am greșit și aducând pace în relațiile noastre. Tradiția ne învață, de asemenea, să nu uităm de cei mai tineri și de cei mai vârstnici din comunitate. Copiii aduc prospețimea și veselia colindului, în timp ce bătrânii păstrează colindele vechi și obiceiurile străvechi. Împreună, ei țin vie flacăra tradiției, arătându-ne că bucuria Nașterii Domnului se transmite prin generații. Colindele spuse, darurile simbolic oferite și zâmbetele împărtășite adaugă un strop de lumină în societate.
Ne așteaptă clipe de iubire și speranță
Aceasta este și perioada în care faptele bune capătă o semnificație aparte. Ajutorarea celor nevoiași, o vizită la un bătrân singuratic, o mână întinsă unui vecin aflat în dificultate, toate acestea devin mici lumini care se adună și formează o mare de căldură și speranță. Prin aceste gesturi simțim că nu suntem singuri și că bucuria Crăciunului se trăiește în comunitate, nu numai în intimitatea casei noastre. Și totuși, magia Crăciunului nu este completă fără liniștea serilor de iarnă. Este timpul în care sufletul se liniștește, unde gândurile se așază și ne putem pregăti cu adevărat pentru întâlnirea cu Pruncul Sfânt. Această liniște a postului pe care-l traversăm acum ne amintește că miracolul Crăciunului este o mare sărbătoare și, totodată, un drum al inimii și al atenției pentru cei din jur. Crăciunul nu vine numai prin lumini, colinde sau pregătiri materiale, ci mai ales prin simțirea că suntem conectați unii cu alții, prin bucuria dăruirii și prin pacea pe care o aducem în sufletele noastre și ale celorlalți. Să întâmpinăm Nașterea Domnului cu inimă deschisă, cu fapte bune, cu liniște și cu dorința de a aduce lumină în jur. Numai astfel Crăciunul devine o trăire profundă și un moment de iubire, speranță și bucurie adevărată.
Gânduri duhovnicești pentru pregătirea sufletului de Crăciun
”Sfatul cel mai important: iubește cu tot sufletul și… iartă!”
Părintele Arsenie Papacioc – încurajare la iubire și iertare ca temei al vieții creștine.
”Orice clipă poate fi un timp grozav de important pentru mântuirea noastră.”
Părintele Arsenie Papacioc – despre prețuirea fiecărui moment ca o oportunitate de creștere spirituală.
”Smerenia este arta de a sta la locul tău.”
Părintele Arsenie Papacioc – gând despre virtutea smereniei ca temelie a vieții duhovnicești.
”Sensul adevărat al învățăturii creștine nu este să te gândești numai la mântuirea ta, ci să te gândești și la mântuirea altuia.”
Părintele Arsenie Papacioc – vorbind despre grija pentru alții și comuniune.
”Inima este cămara întâlnirii cu Dumnezeu.”
Părintele Cleopa Ilie – despre importanța interiorizării vieții duhovnicești.
”Toată fapta cea bună trebuie să o însoțim cu rugăciune…”
– Părintele Cleopa Ilie – arătând legătura dintre rugăciune și fapte bune.
