În cadrul unei noi întâlniri din seria discuțiilor privind ”Starea agriculturii românești în contextul integrării europene”, coordonată de europarlamentarul neafiliat Luis Lazarus, fermierii români au făcut referiri concrete la abuzuri, lipsa despăgubirilor și strategii guvernamentale greșite care împing, în opinia lor, agricultura românească spre colaps.
Articol apărut în Jurnalul de Ilfov nr. 793, ediția print
Dezbaterea recentă a fost una tensionată, desfășurată în prezența crescătorilor de ovine, lideri de asociații și reprezentanți ai sectorului, care au scos la lumină una dintre cele mai grave crize din zootehnia românească din ultimii ani. Subiectele aduse în prim plan au vizat interdicții la export, sacrificări de animale, în masă, și, cum arătam anterior, neplata despăgubirilor – scenariu care conturează un peisaj alarmant pentru siguranța alimentară a României.
Participanții au reclamat lipsa dialogului cu autoritățile și au acuzat instituții precum ANSVSA și/sau structuri județene ale instituției de abuzuri administrative și decizii netransparente.
Exporturi blocate și dependență de importuri
Una dintre cele mai sensibile teme a fost interdicția exportului de ovine, prelungită succesiv, pe fondul suspiciunilor privind pesta micilor rumegătoare. Fermierii au susținut că deciziile au fost luate în baza unor raportări discutabile, iar efectul direct este pierderea piețelor externe și compromiterea sezonului de vârf, de exemplu, perioada sărbătorilor
Pascale din acest an. În paralel, referindu-se la carnea de porc, s-a precizat că România importă aproximativ 85% din carnea de porc consumată, iar producătorii locali au acuzat o politică agricolă incoerentă, care favorizează acest import de marfă din afara țării.
Sacrificări în masă și despăgubiri refuzate
Cazul cel mai grav prezentat în cadrul întâlnirii a fost cel al mai multor crescători din județul Olt, cărora li s-au sacrificat integral efectivele de oi și capre – fără, însă, a primi despăgubiri. Fermierii susțin că testările pentru pestă au fost limitate, procedurile sanitare au fost aplicate selectiv, iar neregulile invocate ulterior – diferențe minore în evidențele
crotaliilor – au fost folosite ca pretext pentru anularea compensațiilor. Mărturiile au fost dramatice vorbindu-se despre: animale împușcate în gospodării, transportate fără măsuri stricte de dezinfecție, proprietari amendați și apoi declarați neeligibili pentru despăgubiri. Oamenii spun că au așteptat termenul legal de 90 de zile pentru compensare, doar pentru a primi un refuz administrativ.
Impactul economic este devastator, au reclamat aceștia, în condițiile în care în unele cazuri, fermele reprezentau unica sursă de venit a familiilor, iar investițiile – realizate exclusiv din fonduri proprii – s-au pierdut peste noapte.
Probleme structurale: pășuni, vânătoare, forță de muncă
Dincolo de criza sanitar-veterinară, dezbaterea a atins și alte probleme mai vechi ale sectorului: atribuirea pășunilor către fermieri fără efective reale; redevențe mari și subvenții insuficiente; restricții impuse prin legea vânătorii, care limitează accesul la pășunat în anumite perioade; sancțiuni drastice aplicate pentru lipsa contractelor de muncă, în contextul unei crize acute de forță de muncă în mediul rural.
Crescătorii au afirmat că sistemul birocratic este împovărător, iar controalele sunt orientate mai degrabă spre sancționare decât prevenție. Ei au menționat necesitatea unor modificări legislative urgente și consultare reală a decidenților cu organizațiile profesionale.
Acuzații privind gestionarea fondurilor europene
Un alt punct sensibil discutat l-a reprezentat utilizarea fondurilor europene destinate sectorului ovin, inclusiv pentru programe de genetică. Liderii asociațiilor din sector au susținut că sumele alocate nu se reflectă în îmbunătățirea reală a performanței fermelor și, de fapt, există discrepanțe majore între alocările bugetare și situația din teren. De asemenea, a fost criticată lipsa unei strategii coerente din partea Ministerul Agriculturii, în special în ceea ce privește sprijinul pentru desfacerea producției autohtone. Exemple au venit și din zona fructelor și legumelor, vorbindu-se despre merele românești care zac nevândute, despre legume importate masiv, elemente care întăresc percepția că România devine preponderent piață de consum.
Miza: siguranța alimentară și viitorul satului românesc
Dincolo de tonul vehement al intervențiilor, discuția a avut o miză strategică. Participanții au avertizat că distrugerea efectivelor de animale și dependența de importuri pot afecta pe termen lung siguranța alimentară a țării! În plus, dispariția fermelor mici și mijlocii înseamnă depopularea satelor și pierderea unei tradiții economice esențiale. Pentru că, zootehnia nu înseamnă doar producție, ci și menținerea unui echilibru social în comunitățile rurale. De aceea, concluzia întâlnirii a fost una clară: fără dialog real între fermieri și autorități, conflictul riscă să escaladeze. Crescătorii de animale cer transparență în declararea focarelor, aplicarea unitară a legislației și plata rapidă a despăgubirilor acolo unde animalele sunt sacrificate!
Importanța acestor discuții depășește cazul punctual al oierilor din Olt. Este vorba despre direcția în care merge agricultura românească și despre capacitatea statului de a-și proteja producătorii. În lipsa unor soluții concrete, nemulțumirea din sector ar putea deveni un catalizator pentru mișcări sociale mai ample. Fermierii susțin foarte ferm că nu cer privilegii, ci doar dreptul de a munci și de a fi despăgubiți corect atunci când statul le ia, prin decizie administrativă, obiectul muncii.
Luiz Lazarus a declarat că în, calitate de europarlamentar, a sesizat Comisia de Agricultură din PE în legătură cu situația fermierilor români, însă problemele ”nu par rezolvabile, pentru că politicienii nu mai sunt interesați de ce urmează să se întâmple cu, să zicem, siguranța alimentară a României”. Acesta s-a arătat nemulțumit și pentru că la discuții nu a participat și ministrul Agriculturii, deși a fost invitat, sau măcar un secretar de stat care să stea de vorbă cu fermierii. ”Nu doriți să aveți această discuție cu ei? Dar de ce oare? De ce oare nu rezolvați problemele? Care este răspunsul la aceste lucruri? De ce nu mai avem sere? De ce stăm, vai de capul nostru, nu putem să suportăm necesarul României pe timp de iarnă? De ce importăm roșii din Turcia, care n-au niciun gust? De ce importăm mere din Polonia, cum ziceam, aproape jumătate din necesarul României? Pentru că în timpul ăsta, în trei decenii și jumătate, politica agricola României n-a avut, nu are și probabil nici nu va avea, de vreme ce nimeni nu stă de vorbă cu voi, vreun viitor sau vreo strategie”, a concluzionat europarlamentarul.
