Weekendul 5-7 septembrie, la Otopeni, a fost tradiţional românesc, pentru al treisprezecelea an, dovadă că festivalul – prin toate componentele lui – este mai mult decât bine primit şi mult aşteptat.
Text: Cristina Bunea
Foto: Andrei Dumitru
Festivalul mâinilor care muncesc
În Otopeni există, aşa, un fel de „modă”a oamenilor care fac ceva folositor cu mâinile lor şi ideea coboară la vârste tot mai fragede, astfel că, la festival pe lângă adulţii –creatori de frumos invitaţi, elevii şi copiii au făcut anul acesta brăţări pe care le-au vândut pe sume modice. O mai veche cunoştinţă, Mikayla Kachur, de la liceul Ioan Petruş, mi-a spus că ea, de exemplu, a făcut brăţări, iar banii rezultaţi din vânzarea acestora îi donează la biserica din satul bunicilor de la Bragadiru.
Aşadar, la Otopeni există mâini care croşetează, tricotează sau croiesc şi produsele lor au fost expuse şi vândute, din nou, la standurile de pe platoul din faţa primăriei. Apoi, de la Breaza, a venit cu ii noi Ecaterina Oproiu, dar şi cu o colecţie de ii şi cămeşi vechi de o frumuseţe tulburătoare chiar. Am mai văzut meşteri ai sculpturilor în lemn şi ai transformării lui în obiecte folositoare uzului casnic, pictori care lucrează pe lemn sau sticlă, vânzători ceramică de la Horezu sau Corund cu nişte imitaţii extrem de reuşite a celebrelor covoare olteneşti, dar şi bijutieri. Au fost chiar şi cunoscuţii bijutieri din Chile, pe care îi întâlnim mai ales în Capitală, pentru că şi aceştia realizează manual toate produsele.
Ateliere creative pentru copii
În parcul dintre Primărie, Centrul Cultural şi sala de sport, două grupuri organizate de copii erau adunate în foişor, la o masă, cu căpşoarele aplecate asupra „ceva”. Confecţionau măşti tradiţionale, felicitări pictate cu motive tradiţionale şi păpuşi îmbrăcate în costume populare sub îndrumarea actorilor păpuşari Sabina Arsenie şi Daniela Ruxandra Mihai. Duminică, la încheierea festivalului, copiii şi îndrumătoarele lor de weekend au urcat pe scenă pentru a-şi prezenta creaţiile, aplaudate, firesc.
Pădureanca…
Actriţa Manuela Hărăbor, rămasă în conştiinţa naţională datorită rolului Siminei din pelicula „Pădureanca”, unde a jucat alături de Adrian Pintea, a prezentat festivalul în propriile costume tradiţionale româneşti, reprezentând zona Muscelului pentru deschiderea de vineri, Bistriţa pentru sâmbătă şi Bucovina pentru duminică. De altfel, pentru Manuela Hărăbor Bucovina este regiunea sufletului, iar costumul în care a investit e mai vechi de 100 de ani. Nu în ultimul rând, actriţa – o atentă căutătoare de autentic românesc – şi-a adecvat şi coafura în funcţie de costume şi zonele geografice, terminând prin a purta baticul tradiţional. Costumul de Bistriţa a fost cumpărat de la renumitul meşter popular, Virginia Linul, păstrător al tradiţiei cusutului cu mărgele din zona Salvei, care realizează costume manual 100% Contactând-o telefonic pe creatoarea Virginia Linul, am aflat că Manuela a purtat un costum cu motive florale vechi, de pe Valea Someşului, cu pânză 100% de bumbac ţesut în teară, regionalismul folosit în Bistriţa pentru a război de ţesut. Costumul este compus din cămeşă, poale, pânzături, brâu şi clop subţire.
Drag mi-i cântecul şi jocul…
Ce poţi scrie despre un program dens şi cu nume mari ale cântecului şi orchestraţiei decât că se confirmă ceea ce-mi povestea Marian Ghenea, directorul Centrului Cultural Ion Manu, din Otopeni, că nu se cântă decât live, cu orchestră, că repertoriul trebuie trimis înainte cu o lună la Otopeni, pentru a se alcătui programul şi orarul şi a se asculta toate piesele înainte de repetiţii şi urcarea pe scenă, în faţa publicului. Nu pot să numesc pe unii căci nu aş avea loc pentru toţi şi atunci i-aş nedreptăţi. Și ce s-alegi din peste 600 de fotografii? I-am iubit pe toţi, interpreţi şi orchestre de la Piteşti, Târgu Jiu, Otopeni, Tulcea, din Bulgaria, Suceava, Slobozia.
Fără echipă, n-ai festival
Un asemenea festival de amploare nu se poate realiza, dacă nu ţi-ai format şi sudat echipa şi Manuela Hărăbor nu a trecut peste munca lor. Nu o facem nici noi şi, pe lângă primarul oraşului, Silviu Constantin Gheorghe şi directorul festivalului, Marian Ghenea, au mai pus umărul şi sufletul şi Georgiana Ghenea, pentru partea de ansambluri şi artişti, Geanina Karmaszin pentru târgul meşterilor, Olimpian Cojocaru, consilier artistic, Raluca Stoica şi Gabriela Gorgan, referenţi artistici, Cătălin Mareş şi Gabriel Gheorghe, graficieni. La care, să nu-i uităm pe membrii orchestrei conduși de Marcel Alexandru (foto).
Liliana Comana, la aniversară
Un moment sensibil al festivalului a fost rezervat coregrafului Ansamblului folcloric „Periniţa”, Liliana Comana (în centrul imaginii, cu pardesiul alb), care, de 40 de ani, se dedică dansului popular românesc. Și ce spune fiul ei, Cristian, pe scenă: „Nu foarte demult am cunoscut o persoană care a devenit cel mai important om pentru mine. Un om ce și-a dedicat sufletul folclorului. Un om de o voinţă extraordinară ce mi-a devenit model în viaţă, nu doar mie, ci și multor generații ce au avut și au norocul să o fi cunoscut. Un om, un dansator, un coregraf cu o dorinţă permanentă de a se exprima, ca orice artist, prin mișcare, a creat coregrafii pentru dansuri din aproape toate zonele folclorice ale ţării: Oltenia, Muntenia, Valea Someșului, Banat, Bihor, Maramureș, Moldova, Dobrogea, Muntenia. Acest om frumos este aici în aceasta seară, seara în care împlinește 40 de ani de când a intrat în lumea dansurilor populare. Aceasta este mama mea, Liliana Comana.”
