@ Pelerini de pretutindeni sunt așteptați să își deschidă sufletul în fața acestei icoane făcătoare de minuni, să își verse lacrimile și să lase grijile în mâinile Maicii Domnului
De la poarta inimii și până la Cer, rugăciunile credincioșilor care își caută alinarea sufletească pot găsi răspuns acum la Mănăstirea Pasărea unde, prin binecuvântarea Preaferictului Părinte Daniel, Patriarhul României, a ajuns icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului ”Prodromița”. Aducerea acestei icoane, de o frumusețe și sacralitate fără seamăn, de pe tărâmurile sfinte ale Muntelui Athos, este un prilej de mare bucurie și nădejde pentru toți cei care își doresc sănătate, sporire în credință și liniște interioară.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 718, ediția print
Icoana, donată de două familii, este îmbrăcată în argint, exact ca originalul de la Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos. Delegația care a adus-o în lăcașul de cult de la Brănești a fost întâmpinată, în seara zilei de vineri, 30 august, în jurul orei 19:30, de Stavrofora Mihaela Costache, Stareța Mănăstirii Pasărea alături de preoții slujitori ai bisericii și maicile care viețuiesc în sfânta mănăstire. Apoi, a avut loc o procesiune care a fost urmată de slujba paraclisului, oficiată în biserica mare a mănăstirii. Icoana rămâne permanent în patrimoniul așezământului monahal. Așadar, biserica Mănăstirii Pasărea adăpostește de acum Icoana Maicii Domnului, Prodromița, a cărei nume se traduce Înaintemergătoarea. Aceasta este considerată făcătoare de minuni. Este o reproducere fidelă, în mărime naturală, a icoanei de la Muntele Athos. Atât pictura, cât și ferecătura sunt lucrate din argint, bogat ornamentat, iar pe alocuri este aurită. Coroanele Maicii Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos sunt împodobite cu pietre prețioase.
Icoana poartă în ea o poveste sfântă
Icoana Prodromița poartă în ea o poveste sfântă, care ne aduce aminte că minunile nu sunt doar povești din trecut, ci realități care ne înconjoară și astăzi. Se spune că această icoană a fost ”zugrăvită” nu de mâna omului, ci printr-un gest divin. Despre icoana originală se știe că nu a fost făcută de mâna omului. În mod miraculos, aceasta s-a pictat singură. Minunea s-a petrecut la Mănăstirea Bucium din Iași, în anul 1863. La vremea aceea, iconarul Iordache Nicolau, un adevărat credincios, a vrut să picteze icoana în ansamblul mănăstiresc de la Iași. A făcut mai întâi veșmintele și celelalte părți ale icoanei, lăsând sfintele fețe, a Maicii Domnului și a Pruncului Iisus Hristos din brațele Ei, la final. Abia după ce a terminat de zugrăvit toate acestea, a început să contureze fețele. Deși era unul dintre cei mai iscusiți pictori ai vremurilor, s-a poticnit inexplicabil. Speriat și supărat că nu mai are îndeletnicirea de până atunci sau că o o voință mai puternică se opune acestei lucrări, el a acoperit icoana și a închis atelierul. Spre uimirea sa, în ziua următoare când a mers să-și continue lucrul, icoana era pictată cu desăvârșire.
Mărturiile iconarului care a încercat să picteze icoana și nu a mai reușit
Pentru a da credibilitate minunii care se petrecuse cu sfânta icoană, pictorul a lăsat drept mărturie următoarele înscrisuri pe care le reproducem întocmai: “Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iași, am zugrăvit această sfântă icoană a Maicii Domnului cu însăși mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez fețele Maicii Domnului și a lui Iisus Hristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieșit dinpotrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicii Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta Ei icoană. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârșit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși o greșeală a fost aceasta că am dat lustru la o asemenea minune”. Icoana a fost dusă în Sfântul Munte Athos și a devenit ocrotitoare și, totodată, comoara Schitului românesc ”Sfântul Ioan Botezătorul” sau Prodromu.
Mănăstirea Pasărea, bogată în odoare de mare valoare spirituală
Mănăstirea Pasărea, cu istoria sa seculară, este un loc unde liniștea și rugăciunea se împletesc în mod firesc, oferind fiecărui suflet ce îi calcă pragul un colț de Cer și un moment de reculegere. Prima atestare a Mănăstirii Pasărea ca așezământ de monahii datează din anul 1813, când starețul Mănăstirii Cernica, arhimandritul Timotei, a construit o biserică din lemn, cu hramul Sfântul Nicolae. Biserica mare a așezământului a fost construită sub îndrumarea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, între anii 1846-1847. În prezent, în lăcașul de cult al mănăstirii se mai află spre închinare o raclă care adăpostește fragmente din moaștele a 18 sfinți, mari făcători de minuni sfințită anul trecut de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. De asemenea, în biserica mare a mănăstirii se află la loc de cinste pentru credincioși și Icoana Maicii Domnului Pantanassa, recunoscută pentru miracolele înfăptuite în cazul multor oameni grav bolnavi, cărora medicii nu le dădeau nicio șansă. Pelerini de pretutindeni sunt așteptați să descopere acest loc sfințit și să lase în urmă grijile lumii, găsind alinare și speranță în rugăciunile lor.
